vineri, 26 decembrie 2014

Cristosul, Unsul Domnului - Sfânta Familie (B)

PREZENTAREA ÎN TEMPLU
“Cristosul, Unsul Domnului”
Gen 15,1-6; 21,1-3; Ps 104; Ev 11,8.11-12.17-19; Lc 2,22-40

Cei doi soți, Maria și Iosif,
împlinesc legea Domnului
urcă la Ierusalim
pentru a celebra ritualul de purificare
și cel de consacrare a pruncului Isus.
Aici, în templul din Ierusalim, se împlinește
așteptarea bătrânului Simeon
și a profetesei Ana.
Isus este recunoscut ca Mântuitor al tuturor.


Contextul: prezentarea lui Isus în templu
Evanghelia după Luca notează că la opt zile de la naștere copilul a fost circumcis, primind numele Isus, care înseamnă ”Dumnezeu mântuiește”. Acum și el face parte din poporul lui Israel. Când s-au împlinit patruzeci de zile, conform legii lui Moise, Maria și Iosif, luându-l pe Isus s-au dus la Ierusalim pentru a împlini ritul purificării și cel al consacrării primului născut. Aici oferă ca sacrificiu două turturele și îl consacră Domnului pe copilul Isus. Ei întâlnesc în templu un om drept numit Simeon și o profetesă, Ana, care era vaduvă de mulți ani. Atât Simeon cât și Ana l-au binecuvântat pe Dumnezeu și vorbeau tuturor despre Isus și despre mama sa, Maria. După câteva zile Maria, Iosif și copilul Isus se vor întoarce în Galileea, la Nazaret.
Isus este Cristosul, Unsul Domnului. El este prezentat în templul din Ierusalim.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență rolul credinței și persoana lui Isus.
  • În prima lectură Domnul îi promite lui Avram: ”«Nu te va moşteni acesta! Căci cel care va ieşi din măruntaiele tale, el te va moşteni». L-a condus afară şi i-a zis: «Priveşte spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri!». Şi i-a spus: «Aşa va fi descendenţa ta»”.
  • În a doua lectură Paul îi invită pe evrei să privească la Avram și să observe drumul său de credință în trei momente distincte - încrederea, așteptarea și încercarea - pentru a înțelege în ce sens acesta este model de credință.
  • În evanghelie Luca povestește prezentarea lui Isus în templu: ”După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalim ca să-l ofere Domnului”.

Perspectiva: “copilul la Ierusalim”, “cele spuse despre el”, “după Legea Domnului”

1. ”Maria și Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim ca să-l ofere Domnului”
Sunt deja patruzeci de zile de la nașterea lui Isus și Maria împreună cu Iosif urcă la Ierusalim pentru a împlini două rituri. Ei cunosc bine prescrierile din cartea Leviticului și știu că după naștere mama nu este admisă la cult. De aceea Maria se găsește la Ierusalim pentru a se prezenta la preot pentru purificare.

Maria și Iosif au un ritual foare importat de împlinit deoarece Isus este primul născut. Este vorba de ritul consacrării primului născut de parte bărbătească lui Dumnezeu. Această ceremonie este prescrisă în cartea Exodului și amintește de faptele minunate făcute de Dumnzeu la eliberarea israeliților din sclavia Egiptului. De atunci primul născut aparține Domnului, iar legea prescrie o rugăciune de binecuvântare și un preț de răscumpărare de cinci shekeli. A-l consacra lui Dumnezeu pe primul născut înseamnă a recunoaște că Dumnezeu este autorul vieții și că de la el vine darul vieții. Maria și Iosif împlinesc ceea ce prevedea legea, și deoarece sunt săraci, oferă două turturele pentru purificarea Mariei. Despre prețul de răscumpărare însă evanghelia nu menționează încă nici-un cuvânt.

2. ”Tatăl și mama lui se mirau de cele spuse despre el”
Maria și Iosif întâlnesc în templul din Ierusalim pe bătrânul Simeon (din ebraicul “Shime’on”, “Dumnezeu a ascultat”), un om drept și credincios care aștepta consolarea lui Israel, mai exact împlinirea promisiunilor mesianice. Evanghelia spune că ”Duhul Sfânt era asupra lui” și specifică faptul că ”Duhul Sfânt îi revelase că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului”.

Condus de Duhul Sfânt, chiar în timpul ritualului de consacrare, Simeon intră în templu, îl ia în brațele sale pe copilul Isus și îl binecuvântează pe Dumnezeu. El este fericit, a ajuns la împlinirea visului vieții sale: în sfârșit vede cu ochii săi pe cel care este lumina mult așteptată, gloria poporului lui Israel, cel care aduce mântuirea poporului lui Israel și tuturor neamurilor. A ajuns să trăiască acest moment, iar acum, înainte de a se retrage în pace, cuvintele sale devin un imn de laudă care cântă dorul lui Israel și al fiecărui om după o viață mai bună.

Tatăl și mama șui Isus se mirau la auzul cuvintelor spuse de Simeon, cuvinte care prevesteau drama poporului lor și suferințele Mariei. Copilul Isus va fi în același timp cauză de cădere și de ridicare pentru mulți din Israel. Un semn care va stârni împotrivire. Iar Mariei, aceleași cuvinte descopereau misterul morții și al învierii fiului său, mister care va fi ca o sabie ce îi va străpunge sufletul și care va dezvălui gândurile din multe inimi.

În același moment a venit la templu și profetesa Ana (din ebraicul “Channah”, “favoare”, “har”), originară din cel mai mic trib al lui Israel, cel al lui Așer. Văduvă încă din tinerețe, este înaintată în vârstă. Este de-a binelea o imagine a celui care și-a pierdut mirele și un simbol al celui mic și neajutorat. Ea nu părăsea templul, ci se dedica lui Dumnezeu zi și noapte prin posturi și rugăciuni. În momentul consacrării și Ana recunoaște în copilul Isus pe Mântuitorul și începe să-l preamărească pe Dumnezeu și să vorbească despre copil tuturor celor care așteptau eliberarea Ierusalimului.

3. ”Când s-au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret”
După relatarea a tot ceea ce s-a întâmplat în timpul prezentării lui Isus în templu, Evanghelistul Luca menționează faptul că Maria și Iosif, cum au împlinit toate după legea Domnului, s-au întors în Galileea și și-au reluat viața de zi cu zi în cetatea lor Nazaret.

Pentru mulți ani linișea îi învăluie pe soții Iosif și Maria și pe copilul Isus, în timpul petrecut la Nazaret. Aici harul lui Dumnezeu este asupra lui Isus, iar el crește în înțelepciune și bunătate în casa din Nazaret, sub privirea plină de grijă și de iubire a părinților săi și în compania rudelor și a prietenilor. Tot aici Isus este copleșit de îmbrățișări și de afecțiune, începe să meargă și să vorbească, învață să se joace și să lucreze. Va fi cunoscut de toți ca fiul lui Iosif și al Mariei. La vârsta de 12 ani va urca din nou la templu, de data aceasta pentru a celebra Paștele.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
“Dumnezeule, care ne-ai dat un strălucit exemplu de viaţă
în sfânta familie de la Nazaret, dă-ne, te rugăm, harul
să trăim în familiile noastre aceleaşi virtuţi
şi să fim uniţi prin aceeaşi iubire,
pentru ca odată să gustăm răsplata veşnică în bucuria casei tale”.

Gîndurile mele
În timpul petrecut la Nazaret, liniștea îi învăluie pe soții Iosif și Maria și pe copilul Isus, care descoperă și își însușește îndeletnicirile omenești. Acesta e misterul de la Nazaret. 
La Nazaret, harul lui Dumnezeu este asupra lui Isus, iar el crește în înțelepciune și bunătate în casa din Nazaret, sub privirea plină de grijă și de iubire a părinților săi și în compania rudelor și a prietenilor.
Trimiteți un comentariu