vineri, 22 decembrie 2017

Slujitoarea Domnului - Duminica a IV din Advent (Anul B)

MĂRTURIA MARIEI
„Slujitoarea Domnului”
2Sam 7,1-5.8-12.14.16; Ps 88; Rom 16,25-27; Lc 1,26-38

Întâlnirea dintre îngerul Gabriel și Fecioara Maria
a dus la împlinirea promisiunilor din vechime,
la destăinuirea iubirii lui Dumnezeu față de oameni.
Îngerul Gabriel vorbește cu Maria,
iar aceasta, primindu-i mesajul,
se încredințează acțiunii divine:
acceptă să facă parte din planul de mântuire
și crede că „pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputință”.
Cuvântul lui Dumnezeu 
împlinește astfel planul de mântuire:
își construiește lăcaș în mijlocul oamenilor
și se întrupează în sânul neprihănit al Mariei.
Dăruită cu totul lui Dumnezeu, plină de har și de încredere,
Fecioara Maria colaborează cu Dumnezeu
și răspunde cu entuziasm:
„Fie mie după cuvântul tău”.

Contextul: „evanghelia copilăriei”
Sosise timpul trecerii de la istoria străveche la cea nouă. În această trecere, Evanghelia după Luca o prezintă pe Maria ca împlinire a promisiunilor făcute lui Israel și ca început al noii comunității în curs de formare. Maria, fiica Sionului, fecioară care a zămislit și care îl va naște pe Fiul Celui Preaînalt, pe Mântuitorul, se bucura pentru că Cel Preaînalt a ales-o ca lăcaș sfânt pentru venirea Fiului său în mijlocul oamenilor.
Maria este Mama lui Isus. Ea mărturisește că este slujitoarea umilă a Domnului.

La izvoarele credinței
Textele liturgice prezintă rolul Fecioarei Maria în istoria mântuirii.
  • În prima lectură, profetul Natan îi prezintă lui David o profeție mesianică în care, în numele lui Dumnezeu, spune: „Atunci voi ridica după tine un urmaș, care va ieși din trupul tău, şi voi întări stăpânirea lui. Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu”.
  • În a doua lectură, Paul se prezintă romanilor ca vestitor al unei taine ascunsă de veacuri, dar descoperită în scrierile profeților, prin care toate popoarele sunt chemate la mântuire: „… pentru ca să primească şi ele credinţă. Lui Dumnezeu, care singur este înțelept, lui să-i fie slavă prin Isus Cristos în vecii vecilor. Amin”.
  • Evanghelia prezintă mesajul adus de Îngerul Gabriel Mariei: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta și Cel Sfânt, care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”.

Perspectiva: „o fecioară”, „puterea Celui Preaînalt”, „iată slujitoarea Domnului”

1. „O fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David”
Evanghelistul Luca povestește cum cerul a coborât pe pământ, într-o localitate nesemnificativă din ținutul Galileei. Chiar la Nazaret, un loc uitat și fără importanță, în nemărginita sa milostivire, Dumnezeu a ales să se dezvăluie în mijlocul celor mici trimițându-l pe îngerul Gabriel la o fecioară. Îngerul i-a adus fecioarei o veste nouă, nemaiauzită și niciodată vestită, o veste chiar de la Cel Preaînalt, care promitea un viitor mai bun și care anunța mântuirea.

„Numele fecioarei este Maria”. Fiind din seminția lui David, căreia Dumnezeu îi promisese că-i va zidi el însuși un lăcaș în care să locuiască pentru totdeauna, Maria era logodită cu „Iosif” (care înseamnă „Dumnezeu să mai dea”). Maria aștepta și ea împlinirea promisiunilor din vechime, făcute de Domnul părinților săi.

„Bucură-te, tu, care ești plină de har, Domnul este cu tine”. Tresaltă de bucurie, Maria, o îndeamnă îngerul. Îmbucură-te pentru că acesta este timpul împlinirii promisiunilor. Bucură-te așa cum însuși Dumnezeu se bucură. Ai dorit întotdeauna să fii aproape de Dumnezeu. Iată, acum, ești părtașă la bucuria lui Dumnezeu. Această revelație nu poate fi decât o minune, își spunea Maria, dar imediat a început să reflecteze: „Cum este posibil ca Cel Preaînalt să fie prezent chiar în viața sa? Ce semnificație au cuvintele îngerului?” Și Maria „s-a tulburat mult”. 

2. „Puterea Celui Preaînalt te va umbri”
În același moment, Gabriel a adăugat: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu”. Îngerul a asigurat-o pe Maria că totul vine de la Dumnezeu. Cel Preaînalt a ales-o și, încetul cu încetul, a pregătit-o pentru misiunea pe care acum i-o propune. Evanghelia menționează că Maria a rămas surprinsă. Acea revărsare a harului în viața ei frângea firul liniștit al existenței sale. Și de aceea Maria a început să se teamă. Se găsea înaintea lui Dumnezeu, a unicului Dumnezeu, și auzea de la înger că ea a aflat har la Dumnezeu. Cum să nu se gândească la faptul că totul era peste orice așteptare posibilă?

Îngerul a intervenit imediat și i-a spus Mariei: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Gabriel a asigurat-o pe Maria că puterea divină, atât de mare si de tainică, depășește orice așteptare, deoarece „pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputință”. Ea, Maria, va fi chivotul alianței, noul templu. Iar acesta este harul dat numai ei de Dumnezeu: „Vei zămisli și vei naște un fiu și îi vei pune numele Isus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema”. 

3. „Iată slujitoarea Domnului”
Maria își amintea faptele împlinite de Domnul în istoria poporul său, pentru casa lui David, iar acest fapt o ajutat-o să se încreadă cu totul în Dumnezeu. Maria a crezut că sosise timpul împlinirii promisiunilor. Desigur, ea nu putea să înțeleagă totul, deoarece prezența lui Dumnezeu nu era vizibilă minții, ci numai credinței. De aceea îngerul a ajutat-o pe Maria să înțeleagă cum acționează Dumnezeu în viața oamenilor și i-a dat următorul semn: „Elisabeta, ruda sa, a zămislit un fiu la bătrânețe”.

Memorialul experienței istorice și sacre a prezenței lui Dumnezeu în viața poporului lui Israel a pregătit-o deja pe Maria pentru întâlnirea cu îngerul Gabriel. Numai încrezându-se în cuvintele lui Dumnezeu, Maria a putut să spună: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”.

Așteptarea Mariei și a tuturor oamenilor a găsit un răspuns în acțiunea minunată a lui Dumnezeu, iar timpul extraordinar al mântuirii a pătruns în timpul obișnuit al istoriei, și s-a împlinit astfel bogăția nețărmurită a misterului divin: întruparea lui Isus. Fiul Celui Preaînalt a venit în mijlocul oamenilor și a început să locuiască într-un lăcaș sfânt și vrednic, permițând să se întrezăreau, în sfârșit, zorile unei creații noi.

Pentru ca viața să fie trăită
„Te rugăm, Doamne,
revarsă harul tău asupra sufletelor noastre,
pentru ca noi, care am cunoscut, prin vestirea îngerului,
întruparea lui Cristos, Fiul tău,
să fim duși, prin patima şi crucea lui, la slava învierii”.

Gândurile mele
Maria își amintea faptele împlinite de Domnul în istoria părinților săi, pentru casa lui David, iar acest fapt o ajutat-o să se încreadă cu totul în Dumnezeu. 
Așteptarea Mariei și a tuturor oamenilor a găsit un răspuns în acțiunea minunată a lui Dumnezeu, iar timpul extraordinar al mântuirii a pătruns în timpul obișnuit al istoriei, și s-a împlinit astfel bogăția nețărmurită a misterului divin: întruparea lui Isus.
Trimiteți un comentariu