duminică, 28 decembrie 2014

În inima ei - Sfânta Maria (1 ianuarie)

SFÂNTA MARIA
“În inima ei”
Num 6, 22-27; Ps 66; Gal 4,4-7; Lc 2,16-21

Maria ține în brațele sale
pe fiul ei Isus,
care înseamnă ”Dumnezeu mântuiește”,
și are grijă de el.
Nu spune niciun cuvânt.
Meditează doar și păstrează
toate cuvintele pe care i le-a spus îngerul.
Începe astfel o istorie
cu totul nouă
în care Maria este printre protagoniști,
ca mamă a lui Isus Cristos.

Contextul: nașterea lui Isus
Bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni se arată în sărăcia din Betleem, o mică cetate a lui David, în Iudeea. Este timpul recensământului decretat de împăratul August pentru toți cei care se aflau sub domnia sa. Iosif și Maria se îndreaptă spre Betleem pentru a-și împlini obligațiile civice. Iar aici, Mariei i se împlinesc zilele ca să nască. Bat la uși pentru a găsi un loc potrivit. Însă nimeni nu-i primește. În afara cetății, unde păstorii se retrăgeau cu oile, mai exact într-o grotă, Maria îl aduce pe lume pe întâiul său născut, pe Isus. Maria, Iosif și copilul se găsesc înconjurați de păstori și de îngerii care cântă: ”Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace oamenilor pe pământ”. Puțin după aceea, la opt zile de la naștere, copilul este circumcis, iar Maria și Iosif îi pun numele Isus, nume anunțat deja de către îngerul Gabriel.
Isus este Mântuitorul. El s-a născut din Fecioara Maria, la Betleem.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență venirea Domnului în mijlocul oamenilor.
  • Prima lectură prezintă misiunea specială încredințată de Moise lui Aaron și, prin intermediul lui, tuturor preoților, adică misiunea de a binecuvânta poporul: ”Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea! ”.
  • În a doua lectură Paul constată că evenimentul Isus a produs o cotitură în istorie și spune galatenilor: ”Fraţilor, când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să primim înfierea”.
  • În evanghelie Luca povestește cum Maria, la Betleem, îl aduce pe lume pe Mântuitorul, Cristos Domnul, și vorbește despre împlinirea ritului circumciziunii și al punerii numelui: ”Când s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit”.

Perspectiva: “Maria”, “păstra toate aceste cuvinte”, “numele Isus”

1. ”Păstorii au plecat în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle”
La începutul evangheliei pe care a scris-o, Luca prezintă vestirea și nașterea marelui profet Ioan Botezătorul și a lui Mesia, adică a lui Isus. Primul este precursorul celui de-al doilea, a mântuitorului așteptat. Totul pare surprinzător și se vede acest lucru fie din vestirea îngerului Gabriel, fie de la nașterea celor doi. Desigur, planul de mântuire se împlinește sub privirea lui Dumnezeu și sub mâna sa atotputernică, însă într-un mod cu totul neașteptat. La venirea lui Ioan pe lume, care se naște între ai săi, în casa preotului Zaharia, toate rudele și toți prietenii sunt prezenți și îl înconjoară cu bucurie. Este mare sărbătoare. La nașterea lui Isus însă totul este diferit. Nu sunt prezenți nici rudele și nici vecinii. Nu există nici siguranța aceea de a fi acasă. Mai mult, pentru Iosif și pentru Maria care este gata să nască, nu se găsește loc nici măcar în casa de oaspeți, ... ci numai în afara cetății, într-o peșteră de-a păstorilor. Și aici vine pe lume copilul atât de mult așteptat, cu o misiune hotărâtoare pentru mântuirea tuturor oamenilor. Este mare acest mister.

Cei care îl așteaptă pe Mesia acum nu trebuie să-și îndrepte privirile spre Ierusalim, orașul sfânt, și nici spre casele celor bogați și puternici. Nu e nevoie de toate acestea. Pentru ei există o surpriză mare. Mai întâi sunt chemați să primească mesajul îngerului, apoi vestirea păstorilor și numai după aceea să recunoască prezența lui Mesia în copilul abia născut în acea situație sărăcăcioasă, culcat într-o iesle, înconjurat cu mare iubire și cu atâta grijă de Maria și de Iosif.

2. ”Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”
Maria își amintește bine mesajul îngerului, acele cuvinte adresate numai ei, și se simte în sintonie cu tot ceea ce Dumnezeu împlinește în istoria poporului său prin copilul pe care ea l-a născut și pe care îl ține în brațe. Maria păstrează toate acele cuvinte în mintea ei, meditează în inima ei la toate momentele. Meditează la marele moment pe care îl trăiește și la misterele de nepătruns ce vor veni încă.

Maria scrie o istorie în care meditează la milostivirea lui Dumnezeu care împlinește toate promisiunile făcute celor săraci și celor care speră în venirea lui Mesia. Istoria ei este cu totul nouă, diferită de orice altă istorie. Este o istorie care îl are în centru pe Mesia, prezent în fiul divin, care tocmai a venit pe această lume. Maria contemplă planul lui Dumnezeu. Copilul ei este Fiul celui Preaînalt, venit să împlinească profețiile și să dea un răspuns asprirațiilor inimii omului.

3. ”Când s-au împlinit opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus”
Maria și Iosif împlinesc toate cele prevăzute de legea lui Moise cu privire la copilul abia născut. După ce s-au împlinit opt zile de la naștere, copilul este circumcis și, precum a spus îngerul Gabriel, Maria și Iosif îi pun numele Isus, care înseamnă ”Dumnezeu mântuiește”. Acum copilul Isus face parte din poporul lui Israel, popor care s-a angajat să-l recunoască pe Dumnezeul lui Abraham, al lui Isac și al lui Iacob ca Dumnezeul său.

Evanghelia relatază o istorie în care Dumnezeu, pe care nimeni nu l-a văzut, nu l-a cunoscut și nici nu l-a strigat pe nume și care dă nume la toate și tuturor, se apropie de om în persoana lui Isus. O istorie ce n-a fost scrisă niciodată, cu un mister nedezvăluit, care o are pe Maria între protagoniști. Dând nume fiului ei, de fapt Maria permite fiecărui om să se apropie de ”Isus”, pentru a-l vedea pe ”Dumnezeu care mântuiește”, să-l recunoască în Isus pe ”Emanuel”, pentru a-l contempla pe ”Dumnezeu-cu-noi”, să-l găsească în Isus pe ”Mesia”, pentru a-i pronunța numele ”Cristos”.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
“Dumnezeule, care, prin fecioria roditoare a Mariei,
ai dăruit neamului omenesc bunurile mântuirii veşnice,
dă-ne, te rugăm, harul să simţim şi noi mijlocirea aceleia
prin care l-am primit pe Dătătorul vieţii,
pe Isus Cristos, Fiul tău”.

Gândurile mele
Nașterea lui Isus este cea mai mare bucurie: Maria îmbrățișează și mângâie pe copilul Isus, îl privește și îl aude pe acela pe care îngerul l-a numit Cel Sfânt și Mântuitorul.
Dând nume fiului ei, de fapt Maria permite fiecărui om să se apropie de ”Isus”, pentru a-l vedea pe ”Dumnezeu care mântuiește”, să-l recunoască în Isus pe ”Emanuel”, pentru a-l contempla pe ”Dumnezeu-cu-noi”, să-l găsească în Isus pe ”Mesia”, pentru a-i pronunța numele, ”Cristos”.
Trimiteți un comentariu