duminică, 24 decembrie 2017

Noaptea de Crăciun - 24 decembrie (Anul B)


CRISTOS DOMNUL
„Nașterea lui Isus”
Is 9,1-6; Ps 95; Tt 2,11-14; Lc 2,1-14

Timpurile s-au împlinit la Betleem,
iar profețiile mesianice s-au adeverit:
într-un ambient sărac și umil
Fecioara Maria îl naște
pe Mântuitorul, Cristos Domnul.
În aceeași noapte, un înger al Domnului
le-a vestit păstorilor nașterea lui Isus
și le-a dat acest „semn”:
„Un prunc înfășat în scutece
și culcat în iesle”.
În grotă și în împrejurimi îngerii cântau: „Gloria”.

Contextul: nașterea lui Isus
Bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni s-a arătat în sărăcia din Betleem, o mică cetate a lui David, în Iudeea. Era timpul recensământului decretat de împăratul August pentru toți cei care se aflau sub domnia sa. Iosif și Maria s-au îndreptat spre Betleem pentru a-și împlini obligațiile civice. Iar aici, Mariei i s-au împlinit zilele ca să nască. Au bătut la uși pentru a găsi un loc potrivit. Însă nimeni nu i-a primit. În afara cetății, unde păstorii se retrăgeau cu oile, mai exact într-o grotă, Maria l-a adus pe lume pe întâiul său născut, pe Isus. Maria, Iosif și copilul erau înconjurați de păstori și de îngerii care cântau: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace oamenilor pe pământ”.
Copilul Isus este Mântuitorul. El s-a născut din Fecioara Maria, la Betleem, în sărăcie, și este vestit de îngeri ca Domnul Cristos.

La izvoarele credinței
Textele liturgice evidențiază venirea Domnului în mijlocul oamenilor.
  • În prima lectură, profetul Isaia profețește: „Ei se bucură înaintea ta (…). Căci un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă; semnul puterii este pe umerii lui. Numele lui este: Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic, Principe al păcii”.
  • În a doua lectură, sfântul Paul îi spune lui Tit: „Harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor”.
  • Evanghelia după Luca relatează cum Maria, la Betleem, l-a adus pe lume pe „Mântuitorul”, „Cristos Domnul”: „a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeţi”.

Perspectiva: „Betleem”, „fiul său întâiul născut”, „Mântuitorul”

1. „Iosif s-a dus în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem”
Iosif era un „om drept”. În timpul în care Maria, logodnica sa, era plecată la Ain-Karim, la verișoara sa Elisabeta, își pregătise cu grijă casa din Nazaret. Avea vise și planuri mari de viitor. Probabil nu știa încă nimic despre noutățile care îi vor schimba viața pentru totdeauna.

Cel Preînalt avea un plan cu totul special pentru Iosif. Când a primit printr-un înger vestea că el a fost cel ales să fie tatăl purtător de grijă al lui Mesia, Iosif s-a încredințat cu totul lui Dumnezeu. Cu siguranță nu îi era ușor să înțeleagă toate, însă începea să vadă că are un rol anume în planul de mântuire, plan care va schimba istoria și viața multora. Prin credința sa întărită în cadrul celebrărilor din zi de sabat și luminată de citirea Scripturilor, Iosif a văzut mâna lui Dumnezeu asupra familiei sale.

Vestea recensământului decretat de Roma a ajuns în Palestina. Era primul de acest tip și toți trebuiau să se înscrie, fiecare în cetatea de origine. Un astfel de act era expresia unei structuri politice și economice; era un act care consacra puterea omului asupra celuilalt, o putere care se organiza tot mai mult. Iosif a ascultat de decretul imperial și și-a planificat totul cu multă grijă. El aparținea de familia regală a lui David, iar pentru el și pentru familia sa orașul în care trebuia să se înscrie era „Bayt Lahem”, Betleem, „orașul pâinii”, în Iudeea. Deși nu-și mai amintea dacă mai avea rude acolo, știa bine că va avea nevoie de ajutor: Mariei i se împlineau zilele ca să nască. Oricum ar fi fost, era încrezător: știa că este în planul lui Dumnezeu, iar El va avea grijă. Printre altele, își spunea, se va găsi la nici zece kilometri de Ierusalim; va profita de această ocazie pentru a urca la templu.

2. „Maria a născut pe fiul său întâiul născut”
Isus și Maria au sosit la Betleem și au constatat că orașul și cetățenii s-au schimbat. Și pe când se aflau ei acolo, Mariei i s-au împlinit zilele ca să nască. Cu multă grijă, Iosif a cerut ajutor și a căutat un loc cald. A cerut ajutor celor pe care nu-i cunoștea, a bătut la ușa casei de oaspeți, a umblat prin toată cetatea. Dar nu l-a auzit nimeni, pentru ei nu exista nici un loc de primire.

Iosif nu putea să renunțe. A căutat în afara cetății. A vorbit cu păstorii și, în sfârșit, a găsit un loc sărăcăcios, dar primitor și cald, într-o grotă. Acolo se găseau un bou și un măgar. În acest loc, Maria „l-a născut pe fiul său întâiul născut”. Era un moment de extaz pentru Maria: a luat în mâini propriul copil, pe însuși Fiul lui Dumnezeu. Trăia cea mai mare surpriză și bucurie: a luat în brațe și mângâia copilul pe care îl va numi Isus, îl privea și îl auzea pe acela despre care îngerul a spus că este Cel Sfânt și Mântuitorul. Cu grijă maternă, Maria a înfășat copilul și l-a culcat în iesle.

3. „Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul”
Între timp, notează evanghelia, câțiva „păstori făceau de strajă noaptea păzindu-și turma”. În plină noapte, cuprinși de mare frică, ei au văzut o lumină care i-a învăluit, iar un înger al Domnului le-a spus: „Nu vă temeți, vă vestesc marea bucurie mesianică, vouă și întregului popor: copilul abia născut, înfășat în scutece și culcat în iesle este Mântuitorul, Cristos Domnul. Mergeți și adorați-l”.

După primirea acestei vești, păstorii au văzut o mulțime de îngeri care îl lăudau pe Dumnezeu și care cântau: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință”. Uimiți, ei își spuneau: „Aceasta este o revelație: Gloria lui Dumnezeu a coborât în mijlocul oamenilor, se găsește printre cei săraci”.

Păstorii erau oameni simpli și sărmani. Pentru ei, gândul de a se prezenta în fața lui Dumnezeu era oarecum departe Și totuși, chiar ei au fost primii care primit vestea îngerului și care l-au recunoscut în copilul abia născut în mijlocul lor, în simpla și săraca dar calda și primitoarea grotă, chiar pe Mântuitorul. Cel Preaînalt a coborât în mijlocul lor, între cei umili și săraci, și s-a făcut el însuși umil și sărac în persoana unui copil. Din acel moment, Domnul va fi prezent în mijlocul oamenilor. 

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, tu ai luminat această noapte preasfântă
cu strălucirea lui Cristos, lumina cea adevărată.
Dă-ne, te rugăm, harul
să cunoaştem încă de pe pământ
tainele luminii sale,
ca să ne desfătăm cu plinătatea bucuriei lui în ceruri”.

Gândurile mele
Nașterea lui Isus este cea mai mare surpriză și cea mai mare bucurie: Maria îmbrățișa și mângâia copilul pe care îl va numi Isus, îl privea și îl auzea pe acela pe care îngerul l-a numit Cel Sfânt și Mântuitorul.
Trimiteți un comentariu