sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Mărturia lui Ioan - Duminica a II-a după Crăciun

MĂRTURIA LUI IOAN
“Cuvântul s-a făcut trup”
Sir 24,1-4.12-16; Sal 147; Ef 1,3-6.15-18; Gv 1,1-18 

Sărbătoarea Crăciunului 
invită pe orice om să descopere
cine este Isus, cine este Tatăl 
și cine este omul însuși.
Apostolul Ioan mărturisește
ceea ce a văzut, ceea ce a auzit și a atins,
și crede în cel care s-a proclamat 
Fiul lui Dumnezeu,
Cuvântul care de la început era la Dumnezeu,
care este Dumnezeu
și care ”s-a făcut trup și a locuit între noi”.
Cine crede că Isus este Fiul unicul-născut
primește ”puterea să devină copil al lui Dumnezeu”.

Contextul: prologul evangheliei după Ioan
La școala Mântuitorului și în lumina evenimentului pascal, Ioan contemplă misterul lui Isus Cristos. El este apostolul care contemplă cuvintele și faptele lui Isus. După o lungă experiență de credință Ioan face un rezumat pe care îl așează la începutul evangheliei, în care prezintă un imn minunat dedicat Cuvântului. În acest imn Ioan vorbește despre Cuvântul care era la Dumnezeu și despre rolul său în creația lumii și în răscumpărarea omului, despre întruparea Cuvântului în persoana lui Isus și despre revealația sa cu privire la Tatăl.
Isus este Fiul unicul-născut. El este Cuvântul întrupat.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice sunt un imn dedicat Înțelepciunii și Cuvântului care ”locuiesc” între oameni.
  • În prima lectură autorul sacru personifică înțelepciunea lui Dumnezeu care se laudă și spune că locuiește în mijlocul poporului lui Israel: ”Înaintea veacului, de la început m-a creat şi până în veac nu voi înceta. În cortul sfânt, înaintea lui am slujit şi astfel m-am stabilit în Sion”.
  • În lectura a doua Paul invocă asupra efesenilor darul unei cunocunoașteri profunde a misterului lui Isus Cristos: ”Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al descoperirii, ca să-l cunoaşteţi pe deplin, luminându-vă ochii inimii voastre, ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi”.
  • În evanghelie Ioan prezintă imnul adresat Cuvântului: ”Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, şi noi am văzut slava lui, slava unicului-născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.

Perspectiva: “Cuvântul”, “s-a făcut trup”, “har peste har”

1. ”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”
În timpul adventului am întâlnit ”un om trimis de Dumnezeu”, pe Ioan Botezătorul, care profețea despre lumina care trebuia să vină în lume. Ioan l-a recunoscut în mulțime pe Isus din Nazaret și a mărturisit că Isus este lumina așteptată. Mai târziu, la școala lui Isus de data aceasta, ucenicul Ioan are fericirea să vadă strălucind acea lumină, Isus, și aceasta ori de câte ori îl ascultă, îl urmează, mănâncă împreună cu el și se află în compania lui.

Ioan aude cuvintele lui Isus și își pune încrederea în el, vede faptele, minunile pe care el le face, crede și descoperă Cuvântul de la început, Înțelepciunea veșnică și Măreția lui Dumnezeu în persoana lui Isus. Apostolul rămâne uimit de fiecare dată când Isus își dezvăluie, pas cu pas, identitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu coborât în mijlocul oamenilor, și înțelege că Isus are un mesaj de bucurie și de speranță care poate să-i împace pe toți cu Dumnezeu.

După ani și ani Ioan meditează la experiența sa alături de Isus, experiență rămasă întipărită în inima și în mintea sa și devenită mai apoi o o meditație continuă. Este ceea ce l-a fascinat. Harul divin și meditația profundă l-au ajutat apoi pe Ioan să descopere tot mai mult chipul Învățătorului său Isus. Numai spre sfârșitul vieții sale se va decide să aștearnă în scris mărturia sa rezumată în renumitul imn dedicat ”Cuvântului” (din greacescul ”logos).

2. ”Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”
Fiecare om are în interiorul său lumina Cuvântului, mărturisește Ioan. Omul simte în inima sa o chemare tainică, mai exact cea a luminii, care îl îndeamnă la bine, îi luminează mintea, îi hrănește și îi vindecă inima, fără încetare. Este dorul nestăvilit de a ajunge la izvorul vieții și de a viețui în iubire și în adevăr. Această lumină se află în fiecare om.

Cuvântul prezentat oamenilor ca lumină a vieții, în pofida faptului că este atât de mult căutat, nu este acceptat tocmai pentru că nu este recunoscut. Acceptarea acestuia, iată, este o alegere de viață și de moarte. Acest Cuvânt, care este Dumnezeu, îi ajută pe oameni să intre în dialog cu Dumnezeu și le dă ”puterea să devină copii ai lui Dumnezeu”.

Cuvântul ”s-a întrupat” pentru a dezvălui chipul Tatălui. Acesta este marele mister al Crăciunului, darul lui Dumnezeu pentru fiecare om. Cine contemplă lumina care strălucește pe chipul Cuvântului întrupat, contemplă chipul Fiului lui Dumnezeu venit ”să locuiască între noi”.

Cel inefabil, Dumnezeu, și-a stabilit ”locuința” (din grecescul “eskénosen”, cu referință la ebraicul “shekinah”, “locuința lui Dumnezeu în mijlocul poporului ales”) între oameni și își dezvăluie iubirea sa tainică. În Isus, Cuvântul veșnic a devenit vizibil. O epifanie. În Isus se manifestă slava Fiului, care este aceeași cu a Tatălui. O dată pentru totdeauna se împlinesc acum promisiunile din Scripturi și Dumnezeu își stabilește locuința ”între noi”, în persona lui Isus, loc al prezenței și al gloriei divine.

3. ”Noi toţi am primit din plinătatea lui har peste har”
Apostolul Ioan dă mărturie și scrie acest imn de laudă și de slavă pentru ca toți să ajungă să recunoască lumina vieții, pe Isus Fiul Tatălui, să primească plinătatea harurilor sale și să ajungă să cunoască adevărul: din totdeauna lumina este Cuvântul, la Tatăl, și este Dumnezeu. La momentul stabilit de Dumnezeu Cuvântul a venit în mijlocul oamenilor, a împlinit Scripturile și a adus mântuirea.

Sărbătoarea Crăciunului îl invită pe orice om să se îndrepte spre Dumnezeu și să primească ”har peste har”. Este ceva de dorit, iar acum posibil. Însă a-l vedea pe Dumnezeu este ceva imposibil pentru om. Îi este absolut interzis să-și facă imagini despre Dumnezeu. Din fericire va fi Isus acela, care prin viața sa, prin faptele și cuvintele sale îi va dezvălui omului pe Dumnezeul cel invizibil și îl va apropia de el. Numai Isus, deoarece numai el a venit de la Dumnezeu.

Aceasta este frumusețea Crăciunului: cine primește Cuvântul întrupat și contemplă chipul lui Isus, cu ajutorul harului divin descoperă cine este Dumnezeu și crede în iubirea sa infinită față de oameni.

Pentru ca viaţa să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
”Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
lumina sufletelor credincioase,
binevoieşte a umple lumea întreagă de slava ta
şi arată-te, prin strălucirea luminii tale,tuturor popoarelor”.

Gândurile mele
Omul simte în inima sa o chemare tainică, mai exact cea a luminii, care îl îndeamnă la bine, îi luminează mintea, îi hrănește și îi vindecă inima, fără încetare. Este dorul nestăvilit de a ajunge la izvorul vieții și de a viețui în iubire și în adevăr. Această lumină se află în fiecare om. 
Aceasta este frumusețea Crăciunului: cine primește Cuvântul întrupat și contemplă chipul lui Isus, cu ajutorul harului divin descoperă cine este Dumnezeu și crede în iubirea sa infinită față de oameni.
Trimiteți un comentariu