marți, 20 februarie 2018

Chipul lui Isus - Duminica a II-a din Postul Mare (Anul B)

FIUL LUI DUMNEZEU, CEL IUBIT 
„Chipul lui Isus” 
Gen 22,1-18; Ps 115; Rom 8,31-34; Mc 9,2-10 

Isus a dat la o parte vălul 
și le-a arătat discipolilor 
chipul său glorios. 
Petru a reacționat imediat și de data aceasta. 
Dorea să rămână pe munte, 
pentru totdeauna, 
împreună cu Isus, Ilie și Moise. 
Viziunea, însă, s-a încheiat imediat 
și s-a pus din nou vălul secretului mesianic. 



Contextul: schimbarea la față 
Isus a părăsit Galileea și s-a îndreptat spre Cezarea lui Filip, dedicându-se pregătirii discipolilor săi. Pe drum le-a vorbit despre moartea și învierea sa, iar noutate a provocat o mare confuzie în grupul discipolilor. De altfel, Petru nereușind să înțeleagă mesajul Învățătorului său, a început să protesteze. Isus să ajungă pe cruce? Un scandal mai mare nici că se putea. Va fi un eșec total, cu siguranță. În numele tuturor, Petru îndrăznit să-l certe pe Isus. Văzându-l pe învățătorul său în mijlocul celor săraci, înconjurat de atâția bolnavi și nevoiași, Petru vedea cum în sfârșit se aprindea tot mai mult speranța mesianică. În mintea lui Petru, Isus nu poate să fie decât gloriosul și eliberatorul Mesia. În acest context, Isus le-a spus discipolilor cum să-l urmeze, iar apoi a luat pe trei dintre ei, Petru, Iacob și Ioan, și s-a retras împreună cu ei pe un munte înalt. Schimbându-și înfățișarea, Isus a apărut în gloria sa și a început să vorbească cu Ilie și Moise despre cele ce aveau să se întâmple peste puțin timp la Ierusalim. După încheierea viziunii, în timp ce coborau de pe munte, Isus le poruncește celor trei discipoli să nu dezvăluie încă nimănui secretul încredințat doar lor. 
Isus este Mesia cel suferind: El dezvăluie cine este și vestește moartea și învierea sa. 

La izvoarele credinței 
Textele liturgice scot în evidență identitatea lui Isus și rolul crucii. 
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă scena în care Dumnezeu îi cere lui Abraham să i-l ofere ca ardere de tot pe Isac, povestind încercarea lui Abraham, pregătirea sacrificiului, interveția îngerului, iar la sfârșit dezvăluie următoarele promisiuni: „Mă jur pe mine însumi - oracolul Domnului - pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu l-ai cruţat pe unicul fiul tău, te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi descendenţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării”. 
  • În a doua lectură, Paul este convins că niciun obstacol nu poate să stea în calea mântuirii celui care crede în Isus: „Fraților, dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?”. 
  • În evanghelie, Marcu povestește mai întâi momentul schimbării la față a lui Isus, reia apoi secretul mesianic, iar la sfârșit subliniază vestea morții și învierii lui Isus: „În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi”. 

Perspectiva: „pe un munte înalt”, „Fiul meu cel iubit”, „le-a poruncit” 

1. „Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt numai pe ei” 
Chiar în zilele acelea, Isus le dăduse discipolilor vestea că va trebui să sufere mult, să fie respins de bătrâni, de arhierei și cărturari, să fie ucis și să învie a treia zi. Era ceva de neînchipuit, iar vestea căzuse ca un fulger asupra discipolilor. Găsindu-se într-o confuzie totală, Petru a protestat în numele tuturor. Gândindu-se la un Mesia puternic și eliberator, Petru nu putea să accepte vestea unui Mesia suferind ce ar fi schimbat toate planurile. Petru l-a luat deoparte pe Isus și a început să-l certe. Atunci Isus s-a întors, a privit spre discipoli și le-a spus că și ei, urmându-i exemplul, trebuie să-și poarte cruce. A privit apoi la Petru și i-a spus că atât poate el să gândească şi să înţeleagă, deoarece nu cunoaște încă planul lui Dumnezeu.

În a șaptea zi, Isus i-a luat cu sine pe Petru, Iacob și Ioan și i-a dus pe un munte înalt, în împrejurimea Nazaretului. Erau deoparte, pe Tabor, numai ei. În acest loc de revelație, în care Dumnezeu se apropiase de pământ, Isus dorea să le dezvăluie celor trei discipoli preferați identitatea sa. Și-a schimbat înfățișarea înaintea lor, iar hainele lui au devenit strălucitoare, foarte albe. Și în timp ce se dezvăluia în Isus gloria lui Dumnezeu, au apărut Ilie și Moise, doi reprezentanți ai profeților și ai Legii. Isus și cei doi vorbeau între ei, dar discipolii au fost cuprinși de o teamă sfântă: îl vedeau pe Învățătorul lor învăluit de gloria lui Dumnezeu. Așa cum îi era obiceiul, Petru a intervenit și s-a oferită să construiască trei colibe. Se gândea la gloria lui Isus, dar și la prezența lui Ilie și Moise, care ar fi continuat să converseze cu Învățătorul său, și spera să îi aibă în preajmă cu învățăturile lor, cât mai mult timp. 

2. „Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: «Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!»” 
Când Petru a terminat de vorbit cu Isus, cei trei discipoli au văzut un nor - semnul prezenței lui Dumnezeu - care i-a învăluit în umbră pe Isus și pe cei doi interlocutori, Ilie și Moise. Pe moment au auzit un glas care spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”; acel glas confirma faptul că Isus se afla într-o legătură specială cu Dumnezeu.

Evanghelia va consemna faptul că în Isus s-au împlinit toate Scripturile. În Isus și-au găsit răspunsul toate promisiunile făcute de Dumnezeu, dar și orice dorință de fericire din inimia omului. Isus era Mesia glorios, însă gloria lui se va dezvălui prin cruce, când îl vor vedea ca Fiul Omului, Slujitorul suferind al lui Dumnezeu. 

3. „În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi” 
Petru, Iacob și Ioan au privit în jur și nu au mai văzut pe nimeni, în afară de Isus. După încheierea viziunii, ei au văzut chipul lui Isus așa cum era mai înainte, însă au început să întrezărească acum mai multe aspecte despre el, despre identitatea și despre misiunea lui, aspecte care depășeau capacitatea lor de a cunoaște și de a observa. Evanghelia subliniază că după aceea viziune, în timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit celor trei discipoli să nu povestească nimănui cele văzute, adică să nu-i dezvăluie misterul mesianic, mai înainte de a se fi întâmplat învierea Fiului Omului.

Nu peste mult timp, Petru, Iacob și Ioan își vor da seama că pe munte, în cadrul experienței avute împreună cu Isus, ei au fost martori ai gloriei sale dumnezeiești, a acelei glorii pe care o vor înțelege și de care se vor bucura numai după momentul crucii și al învierii. 

Pentru ca viața să fie trăită 
„Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit,

întăreşte inimile noastre cu hrana cuvântului tău,

ca, purificându-ne privirea lăuntrică,
să ne putem bucura de vederea gloriei tale”. 

Gândurile mele 
Discipolii au fost cuprinși de o teamă sfântă pe Tabor deoarece îl vedeau pe Învățătorul lor învăluit de gloria lui Dumnezeu. 
Evanghelia mărturisește că în Isus s-au împlinit toate Scripturile. În el își găsesc răspunsul toate promisiunile făcute de Dumnezeu, dar și orice dorință de fericire din inimia omului. 
Trimiteți un comentariu