marți, 30 ianuarie 2018

În fața suferinței - Duminica a V-a din Timpul de peste An (Anul B)

ISUS LA CAFARNAUM 
„În fața suferinței” 
Iob 7,1-4.6-7; Ps 146; 1Cor 9,16-19.22-23; Mc 1,29-39 

Acțiunea și rugăciunea
erau două dimensiuni
care defineau
misiunea lui Isus, Mesia cel așteptat.
Începând de la Cafarnaum
și de la cetățile învecinate,
el început să predice evanghelia
și să transmită un mesaj plin de speranță,
pentru o viață mai bună. 

Contextul: Isus la Cafarnaum 
În timpul acelei dimineți, Isus a participat la liturgia de la sinagogă și apoi, în timpul după-amiezii, a vindecat un om stăpânit de un duh necurat. Soarele apuse, odihna prescrisă pentru ziua de sâmbătă se încheiase, dar ziua însă nu se sfârșise. Însoțit de primii săi discipoli, Isus a continuat sărbătoarea într-un cadru familiar, în casa lui Simon. Aici, el a acut grijă, mai întâi, de soacra lui Simon, iar apoi i-a vindecat pe toți bolnavii și posedații de diavol, pe care lumea îi aducea la el. În dimineața următoare, încă pe întuneric, Isus a ieșit și s-a dus într-un loc retras, pentru a se ruga, în timp ce discipolii și lumea îl căutau. Toții credeau că el este Mesia cel așteptat. Începând cu acea zi, Isus va începe să predice evanghelia lui Dumnezeu în cetățile din Galileea. 
Isus este Mesia. El vindecă mulți bolnavi și posedați de diavol și predică în cetățile din Galileea. 

La izvoarele credinței 
Textele liturgice scot în evidență tema suferinței și a misiunii lui Mesia. 

  • În prima lectură, autorul sacru îl prezintă pe Iob care, plângându-se, aproape că delirează din cauza durerii, apoi descrie suferința folosind imaginea sclavului și a mercenarului: „După cum sclavul tânjește după umbră şi cel tocmit așteaptă plata lui, aşa este moștenirea mea: luni zadarnice şi nopți de chin mi-au fost rânduite”. 
  • În a doua lectură, Paul afirmă că a vestit evanghelia fără să caute vreo răsplată de la cineva, arată motivul alegerii sale și își exprimă disponibilitatea față de toți, în special față de cei slabi, spunând: „Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toți, ca să-i câștig măcar pe unii. Toate le fac pentru evanghelie, ca să am şi eu parte de ea”. 
  • În evanghelie, Marcu relatează vizita lui Isus în casa lui Simon, menționează că a vindecat mulți bolnavi și posedați de diavol, vorbește despre rugăciunea lui Isus într-un loc retras și încheie cu afirmația lui Isus adresată discipolilor: „Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!” 

Perspectiva: „a intrat în casă”, „toți bolnavii”, „se ruga” 

1. „Ieșind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan” 
Marcu, discipolul și interpretul care l-a urmat pe Petru în călătoriile din Asia Mică și din Europa, a auzit predicile lui Petru și a notat cu grijă mărturiile și minunile care dezvăluia identitatea lui Isus. În evanghelie, el povestește ce s-a petrecut chiar la începutul activității publice a lui Isus, în acea după-amiază, la Cafarnaum. Trecuse puține zile de la momentul memorabil în care Isus, trecând pe lângă lacul Genezaret, îi chemase pe primii săi patru discipoli. Părăsind malurile lacului, el a intrat în cetatea Cafarnaum, unde a predicat în sinagogă o învățătură nouă, cu autoritate, și a îndepărtat un duh necurat, apoi, împreună cu discipolii săi, a intrat în casa lui Simon.

Acea primă vizită a lui Isus, chiar în casa din Cafarnaum, a rămas imprimată pentru totdeauna în mintea lui Simon. Viitorul Petru își amintea foarte bine tot ce a făcut Isus pentru soacra sa, grav bolnavă, cum s-a apropiat de ea, a prins-o de mână, a ridicat-o, și chiar în acea clipă febra a lăsat-o, iar ea a început să slujească. Soacra lui Simon fost vindecată de Isus, și toți cei de față au rămas uimiți în fața minunii. De unde avea Isus acea putere deosebită? Oare el avea o legătură specială cu Dumnezeu? Făcuse ceva extraordinar: a redat sănătatea unei femei răpuse de boală. Cu alte cuvinte, avea puterea de a dărui viața. Și toți se întrebau: Cine era Isus cu adevărat?

2. „Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toți bolnavii şi posedații de diavol” 
Fiind pe sfârșite ziua de sabat, iar prescripția odihnei sacre încetând cu apusul soarelui, lumea avea voie să-i aducă la Isus pe toți bolnavii și posedații de diavol. Notează evanghelia că, în seara acelei zile, Isus s-a dedicat celor necăjiți. Dacă în timpul zilei eliberase un om de duhul necurat și vindecase pe soacra lui Petru, cu lăsarea serii, Isus i-a vindecat de boli și i-a eliberat de rău pe toți: s-a îngrijit de fiecare în parte, redându-le speranța și bucuria de a trăi.

Isus știa că doar duhurile îi cunoșteau identitatea. De aceea le-a interzis să-i destăinuie secretul mesianic și să-l numească Sfântul lui Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu. Și aceasta pentru că nu sosise încă ora sa. Când va fi sosit timpul său, Isus își va destăinui el însuși identitatea. 

3. „Dimineața, încă pe întuneric, sculându-se, a ieșit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga” 
Dis-de-dimineață, Isus a ieșit din casă și s-a dus într-un loc retras. Iar acolo, în timp ce discipolii dormeau încă, vorbea cu Dumnezeu. În rugăciune, înainte de a începe o nouă zi de lucru, Isus exprima unirea sa strânsă cu Dumnezeu. De fapt, atunci când discipolii l-au găsit rugându-se și i-au spus: „Toți de caută”, în mod deschis, el și-a exprimat dorința de a face și în altă parte tot ce făcuse la Cafarnaum, începând cu cetățile învecinate, până la cele mai îndepărtate, ajungând la toți oamenii.

Evanghelia va povesti tuturor învățătura nouă, faptele minunate și locurile vizitate de Isus și de discipolii săi, începând cu acea primă zi, de la Cafarnaum. Prezentând diferite momente - celebrarea liturgiei de la sinagogă în timpul dimineții, exorcismul din timpul după-amiezii, continuarea sărbătorii în casa lui Simon spre seară, rugăciunea din timpul nopții și predicarea evangheliei în cetățile învecinate -, evanghelia va mărturisi cine era Isus și care era misiunea lui. Va mărturisi, pur și simplu, că Isus a inaugurat împărăția lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, și va vesti că el le-a destăinuit oamenilor milostivirea lui Dumnezeu, denunțând orice formă de discriminare între bărbați și femei și arătând că s-a încheiat domnia celui rău. 

Pentru ca viața să fie trăită 
„Te rugăm, Doamne,
să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale;
păstreaz-o sub ocrotirea ta, 
căci harul tău este singura ei speranță”. 

Gândurile mele 
Soacra lui Simon fost vindecată de Isus, și toți cei de față au rămas uimiți în fața minunii. De unde avea acea putere deosebită? Cine era el cu adevărat? 
Evanghelia mărturisește că Isus le-a destăinuit oamenilor milostivirea lui Dumnezeu, denunțând orice formă de discriminare între bărbați și femei și arătând că s-a încheiat domnia celui rău.
Trimiteți un comentariu