sâmbătă, 17 februarie 2018

S-a împlinit timpul - Prima Duminică din Postul Mare (Anul B)

ISUS CRISTOS
„S-a împlinit timpul”
Gen 9,8-15; Ps 24; 1Pt 3,18-22; Mc 1,12-15

Isus a rămas în pustiu 
timp de patruzeci de zile.
Aici, încrezător în cuvântul lui Dumnezeu
și întărit de Duhul Sfânt,
l-a înfruntat pe Satana, 
a domolit puterile diabolice
și s-a pregătit pentru misiune.
S-a dus apoi în Galileea
unde si-a început activitatea publică spunând:
„S-a apropiat împărăția lui Dumnezeu”. 


Contextul: ispitirea lui Isus și începutul predicării
Imediat după botezul primit de la Ioan, Isus a fost consacrat de Duhul Sfânt ca Mesia și confirmat ca unicul Fiu al lui Dumnezeu în timp ce s-a ridicat din apă. Era pregătit acum pentru a-și începe activitatea publică, însă Duhul l-a dus în pustiul lui Iuda, unde a rămas patruzeci de zile și a fost ispitit de Satana, trăind înconjurat de fiare și în compania îngerilor. La sfârșitul acestei perioade, Isus a aflat de arestarea lui Ioan și nu s-a mai întoars pe malurile Iordanului, ci s-a dus spre nord, în Galilea. Acolo a început să predice evanghelia lui Dumnezeu și să spună că s-a împlinit timpul și că împărăția lui Dumnezeu este aproape. Convertire și la primirea evangheliei erau mesajele centrale ale mesajului său.
Isus este Cristosul. El este ispitit în pustiu, mai întâi, iar apoi își începe misiune publică. 

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență împlinirea timpului și începutul activității publice a lui Isus.
  • În prima lectură, autorul sacru vorbește despre alianța pe care Dumnezeu a încheiat-o cu Noe și cu fii săi: „Dumnezeu a zis: «Închei alianța mea cu voi; nu va mai fi nimicită toată făptura de apele potopului şi nu va mai fi potop ca să pustiască pământul (…). Acesta este semnul alianței, pe care îl pun între mine şi voi şi toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate generațiile, pentru totdeauna. Am pus curcubeul meu în nori; el va fi semnul alianței care este între mine şi pământ»”.
  • În a doua lectură, Petru spune primilor creștini: „Preaiubiților, Cristos a suferit o dată pentru păcate, el, cel drept, pentru cei nedrepți, ca să vă ducă la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce privește trupul, dar înviat cu duhul”.
  • În evanghelie, Marcu menționează ispitirea lui Isus în pustiu, iar apoi relatează sosirea lui Isus în Galileea, unde își începe activitatea publică, spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeți în evanghelie!”.

Perspectiva: „în pustiu”, „patruzeci de zile”, „credeți în evanghelie!”

1. „În acel timp, Duhul l-a dus pe Isus în pustiu”
După botez și după viziunea avută la Iordan, când era pe punctul de a-și începe activitatea publică, ceva neașteptat s-a întâmplat în viața lui Isus. Același Duh, care l-a consacrat cu puțin timp înainte, în timp ce ieșea din apă, l-a dus oarecum cu forța în pustiu. Duhul a întrerupt dintr-o dată cursul normal al vieții lui Isus și l-a determinat să meargă în pustiul lui Iuda.

Pustiul lui Iuda era o regiune aridă ce se extindea la est de Ierusalim, de la zona muntoasă a Iudeii spre Iordan și spre Marea Moartă. Era renumit ca un loc al libertății, dar și al încercării. Menționat în profeții și preferat de Ioan Botezătorul, era locul în care trebuia să se împlinească - sub ocrotirea lui Dumnezeu - timpul escatologic al Duhului și trecerea de la sclavie la libertate. Isus se găsea, așadar, în acest pustiu plin de semnificații mesianice.

2. „În pustiu Isus a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau”
În pustiul lui Iuda, loc marcat fie de murmurare, greșeală, cădere și moarte, fie de fidelitate, îndreptare, angajament și viață, Isus a rămas nu mai puțin de patruzeci de zile, făcând o alegere semnificativă. Timp eminamente simbolic și cu un mesaj puternic, timpul petrecut de Isus în pustiu amintea de perioada unei generații, de cei patruzeci de ani petrecuți de poporul lui Israel după ieșirea din Egipt. De asemenea, evoca și revelația avută de Moise, cele patruzeci de zile trăite în dialog cu Domnul pe muntele Sinai, și drumul parcurs de profetul Ilie pentru a primi mesajul de la Dumnezeu pe muntele Horeb.

În liniștea pustiului, Isus a avut tot timpul de a se pregăti pentru misiunea sa: a vorbit cu Dumnezeu, a analizat voința divină și a acceptat planul de mântuire. Din nefericire, liniștea pustiului a fost tulburată de diavol diavolul și de animalele sălbatice, iar din fericire s-au apropiat de Isus îngerii care îi slujeau. Nu asemenea primului om, neascultător, ci ca noul Adam, încrezător în cuvântul lui Dumnezeu și întărit de Duhul Sfânt, Isus înfruntat puterile diabolice, le-a învins și a pregătit reconcilierea prevestită în profeții. Și a făcut toate acestea pentru ca fiecare om să-și trăiască viața în pace, încrezător în providența divină și în comuniune cu Dumnezeu.

3. „Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu şi spunând: «S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă şi credeți în evanghelie!»”
Pregătit de misiune, Isus a părăsit pustiul lui Iuda și, aflând de arestarea lui Ioan Botezătorul, nu s-a mai întors la Iordan, nici nu s-a dus în Iudeea, ci s-a îndreptat spre Galileea, locul său de origine, unde a început să predice evanghelia lui Dumnezeu. A mers între ai săi și a început să predice vestea cea bună a mântuirii în numele lui Dumnezeu. Mesajul său era pe înțelesul tuturor. El spunea că s-a împlinit timpul alianței încheiate de Dumnezeu cu Israel în vechime și că împărăția lui Dumnezeu este aproape, se află deja în mijlocul oamenilor.

Isus a vestit tuturor sosirea timpului în care Dumnezeu va interveni cu putere și îndurare în istoria oamenilor, dar nu numai în favoarea lui Israel, alesul său, așa cum făcuse în vechime, ci în favoarea tuturor popoarelor. El spunea că, înaintea împlinirii promisiunilor de altă dată și a intervenției escatologice a lui Dumnezeu, au devenit urgente două îndemnuri: convertirea, adică respectarea poruncilor, întoarcerea la Dumnezeu și recunoașterea suveranității divine; și primirea evangheliei, mai exact acceptarea celui care vine în numele lui Dumnezeu și urmarea acestuia.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul,
ca, prin celebrarea acestui sfânt post,
să înaintăm în înţelegerea misterului lui Cristos
şi să dobândim roadele sale printr-o adevărată viață de credinţă”.

Gândurile mele
Isus a început să anunțe vestea cea bună în Galileea folosind un limbaj clar și pe înțeles, care cuprindea două elemente centrale: împlinirea alianței încheiate de Dumnezeu cu Israel și prezența împărăției lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.
Prezența lui Isus în mijlocul oamenilor era semnul intervenției puternice și milostive a lui Dumnezeu în istorie.
Trimiteți un comentariu