luni, 5 martie 2018

Fiul, unul născut - Duminica a IV-a din Postul Mare (Anul B)

ISUS ȘI NICODIM
„Fiul, unul născut”
2Cron 36,14-16.19-23; Ps 136; Ef 2,4-10; In 3,14-21

Nașterea din apă și Duh
era marea noutate introdusă de Isus
în dialogul cu Nicodim.
Cum poate cineva să se nască din nou? 
Întrebarea neliniștea mintea lui Nicodim,
deoarece nu reușea încă să vadă
cum Mesia, trimisul de Dumnezeu,
ar fi putut să aducă mântuirea.


Contextul: Isus și Nicodim
Isus se găsea în Ierusalim cu ocazia sărbătorii Peștelui. În timpul nopții, Nicodim, un conducător al iudeilor, a venit la Isus pentru a vorbi cu el. În relatarea lungului dialog dintre cei doi, Ioan menționează faptul că Nicodim nu reușea să urmeze expunerea lui Isus, nici nu observa noutatea pe care i-o prezenta. Îl auzea pe Isus vorbind despre o naștere „de sus” și despre o naștere „din apă și Duh”, pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, însă nu înțelegea cum ar putea să se întâmple o astfel de naștere. Observând dificultatea lui Nicodim, Isus i-a spus că mântuirea nu poate să vină de la Legea lui Moise, deoarece mântuirea este darul adus de Mesia. Dacă Legea are rolul de a proteja viața, a-l urma pe Mesia înseamnă împlinirea oricărei legi cu inima nouă cerută chiar de Lege și promisă de Profeți. În acel moment, Nicodim a început să-și facă o imagine despre Isus, puternicul Mesia, cel care putea să reînnoiască alianța și cultul de la Templu, dar imaginea lui despre Isus nu era adevărată, ci falsă. Isus va face un salt calitativ în dialogul pe care îl va purta cu Nicodim, își va descoperi identitatea și îi va spune că a venit de la Dumnezeu, că este Fiul Omului, adică Mielul lui Dumnezeu înălțat și jertfit pentru viața oamenilor. Cine va crede în el va face adevărul, va veni la lumină și se va mântui. 
Isus este Fiul, unul născut. El își oferă viața pentru mântuirea oamenilor.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema îndurării lui Dumnezeu și a răscumpărării. 
  • În prima lectură, autorul sacru vorbește despre dreptatea și îndurarea lui Dumnezeu, menționează deportarea iudeilor în Babilon, iar apoi profețește: „Așa vorbește Cirus, regele perșilor: «Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate domniile pământului și m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, în Iuda... »”.
  • În a doua lectură, Paul îi îndeamnă pe credincioșii din Efes: „Fraților, Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morți din cauza greșelilor noastre, ne-a readus la viață împreună cu Cristos – prin har ați fost mântuiți”.
  • În evanghelie, Ioan povestește dialogul dintre Isus și Nicodim, accentuând iubirea inefabilă a lui Dumnezeu față de oameni: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

Perspectiva: „trebuie să fie înălțat”, „Fiul, unul născut”, „oricine face adevărul”

1. „Isus i-a spus lui Nicodim: «După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viața veșnică»”
Nicodim era fariseu și conducător de frunte al iudeilor, un membru al sinedriului. Învățător al Legii și maestru - unul care cunoștea Scripturile și le explică - a văzut faptele minunate împlinite de Isus la Ierusalim și credea că învățătorul din Nazaret a venit de la Dumnezeu, asemenea lui Moise. Cum ar fi putut să piardă ocazia de a vorbi direct cu învățătorul din Nazaret? Doritor de adevăr și de lumină, Nicodim s-a dus la Isus pe ascuns, în timp de noapte, deoarece avea o faimă în Israel și nu dorea să fie văzut în compania lui Isus și a discipolilor lui.

Relatând lungul dialog între Isus și Nicodim, evanghelistul Ioan a observat cum noutatea adusă de Isus punea în dificultate gândirea lui Nicodim bazată pe Legea lui Moise. Ei vorbeau despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, iar aceste două subiecte necesitau nu doar o analiză erudită, ci mai ales o acțiune tainică a Duhului Sfânt. În timpul dialogului, Isus a început să vorbească despre misterul unei nașteri „de sus” și al unei nașteri „din apă și Duh”: o naștere tainică ce conduce la o nouă cunoaștere a Tatălui ceresc. Isus îi arăta lui Nicodim perspectiva unei vieți noi, divine, ajutându-l să-și îndrepte mintea dincolo de posibilitățile de interpretare ale Legii, desigur, cu scopul de a observa acțiune tainică a Duhului Sfânt.

În dialogul cu Nicodim, Isus vorbea despre el însuși, Fiul Omului „înălțat” - glorificat asemenea șarpelui de bronz înălțat în pustiu - și revela iubirea milostivă a Tatălui ceresc. Isus se descoperea pentru ca Nicodim să creadă în el și să primească darul Duhului: iubirea lui Dumnezeu și viața veșnică.

2. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică”
Isus i-a spus lui Nicodim că Dumnezeu iubește lumea din totdeauna cu o iubire fără margini. Mai mult, chiar în acel timp, Dumnezeu a decis să-și arate iubirea față de oameni și l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut: mântuirea constă în a crede că Isus, Fiul Omului înălțat, este Fiul, unul născut, trimis în lume pentru a descoperi oamenilor iubirea nețărmurită a Tatălui ceresc. Acceptarea Fiului Omului duce la comuniunea cu Dumnezeu, respingerea lui duce la refuzarea iubirii divine.

Fiul a venit în lume nu pentru a judeca lumea, ci pentru a o mântui. Fiind singurul care s-a coborât din cer, Fiul este cel care îl descoperă pe Tatăl și îi apropie pe oameni de Tatăl. Nimeni nu trebuie să se mai simtă abandonat. Dumnezeu - izvorul vieții - a dat viață la toate, iar prin Fiul său dăruiește oamenilor iubirea sa, harul său, pe însuși Duhul Sfânt.

3. „Oricine face adevărul vine la lumină, ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”
În lungul și tainicul dialog purtat cu Isus, Nicodim începea să descopere lumina și să se apropie de revelația Fiului, unul născut. El a acceptat încetul cu încetul cuvintele lui Isus și a înțeles că nașterea „de sus” nu se referea la visul tinereții fără de sfârșit, ci era starea celui născut „din apă și Duh Sfânt”, a aceluia care face adevărul, acceptă Scripturile - trăiește în lumină - și primește harul de a deveni copil al lui Dumnezeu.

Evanghelia va mai semnala prezența lui Nicodim. El va apare la Ierusalim atunci când îi va lua apărarea lui Isus, cerându-le mulțimilor să se îndepărteze de prejudecăți și să primească darul Duhului Sfânt. De asemenea, Nicodim va ieși la lumină chiar în momentele cele mai tragice: va aduce o cantitate însemnată de mir și aloe și îl va ajuta pe Iosif din Arimateea să pregătească trupul lui Isus pentru depunerea în mormânt. În cele din urmă, Nicodim își va exprima apartenența la grupul discipolilor și își va mărturisi credința în Isus: va cunoaște nașterea din apă și Duh Sfânt și va împărtăși iubirea nețărmurită a Tatălui ceresc.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, care, prin Fiul tău,
împlinești în chip minunat împăcarea neamului omenesc,
dă-i, te rugăm, poporului creștin,
harul să iasă cu credință vie și cu evlavie generoasă
în întâmpinarea sărbătorii Peștelui, care se apropie”.

Gândurile mele
Nicodim a înțeles că nașterea „de sus” nu era visul tinereții fără de sfârșit, a nașterii „din nou”, ci era starea celui născut „din apă și Duh”, devenit fiu al luminii și al lui Dumnezeu.
Chiar în momentul în care ne naștem, primim veșnicia ca moștenire.
Trimiteți un comentariu