marți, 13 martie 2018

Pe cruce - Duminica a V-a din Postul Mare (Anul B)

FIUL OMULUI
„Pe cruce”
Ier 31,31-34; Ps 50; Evr 5,7-9; In 12,20-33

În timp ce fariseii
nu voiau să recunoască 
semnele făcute de Isus
și complotau împotriva lui,
unii greci îl căutau 
și doreau să-l cunoască personal pe Isus.
Prin intermediul discipolilor,
acești pelerini îl vor întâlni pe Învățătorul din Nazaret
și vor descoperi calea nouă propusă de el.

Contextul: discurs despre glorificarea Fiului Omului
După intrarea solemnă a lui Isus în cetatea sfântă a Ierusalimului, fariseii se arătau destul de neliniștiți și își spuneau unii către alții: „Iată, lumea s-a dus după el!” După această constatare, evanghelistul Ioan prezintă scena în care câțiva pelerini greci s-au apropiat de Filip, exprimându-i dorința dorința de a-l cunoaște personal pe Isus. Filip a vorbit cu Andrei, iar apoi împreună i-au prezentat lui Isus rugămintea grecilor. Primindu-i pe acei pelerini, Isus le-a vorbit despre ceasul glorificării Fiului Omului și le-a prezentat imaginea bobului de grâu. Le-a prezentat totodată și următoarele învățături: îi este discipol numai acela care îl urmează pe calea crucii; cine îl slujește până la sfârșit primește răsplata de a fi împreună cu el și cu Tatăl ceresc; discipolul nu trebuie să se preocupe de slava trecătoare, deoarece Tatăl îl face părtaș de slava cerească. Textul evangheliei se încheie cu a treia vestire a morții lui Isus și cu anunțarea apropierii ceasului plin de suferință al crucii. 
Isus este Fiul Omului. El întrevede ceasul glorificării sale pe cruce. 

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență promisiunea unei alianțe noi între Dumnezeu și omenire.
  • În prima lectură, Ieremia profețește: „Aceasta este alianța pe care o voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea - oracolul Domnului: voi pune legea mea înlăuntrul lor şi în inima lor o voi scrie; eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu”. 
  • În a doua lectură, autorul sacru vorbește despre sensul morții pe cruce a lui Isus: „Şi, deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit, iar după ce a fost făcut desăvârșit, a devenit cauză de mântuire veșnică pentru toți cei care ascultă de el”.
  • În Evanghelie, Ioan povestește despre unii greci dornici de a-l cunoaște pe Isus, vestește ceasul Fiului Omului, prezintă imaginea bobului de grâu și cel de-al treilea anunț al morții lui Isus pe cruce și conclude preluând cuvintele lui Isus: „Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine”. 

Perspectiva: „să-l vedem pe Isus”, „a venit ceasul”, „îi voi atrage pe toți la mine”

1. „Unii greci s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: «Domnule, vrem să-l vedem pe Isus»”
Cu ocazia intrării solemne a lui Isus în cetatea sfântă a Ierusalimului, evanghelistului Ioan nu i-a lăsat să-i scape neliniștea fariseilor. El remarcat reacția negativă a acestora și a notat faptul că se învinuiau unii pe alții de succesul lui Isus, spunând: „Vedeți că nu reușiți nimic! Iată, lumea s-a dus după el!” Dându-și seamă că l-au criticat în zadar pe Isus în zadar, fariseii constatau că lumea tot îl căuta pe Isus, chiar mai mult ca mai înainte. Ce era, așadar, de făcut? Strângând rândurile, fariseii erau preocupați de ce ar trebui să facă pentru a îngrădi activitatea și predica lui Isus.

În contextul creat de neliniștea fariseilor, evanghelistul Ioan relatează sosirea unor pelerini greci la Ierusalim, cu ocazia sărbătorii Paștelui. Acești străini erau simpatizanți ai iudaismului și, probabil, frecventau sinagoga în comunităților lor de origine. Ei auziseră vorbindu-se despre Isus din Nazaret, despre acela pe care toți îl numeau Mesia, și doreau acum nu doar să-și satisfacă o legitimă curiozitate, ci să-l vadă și să-l cunoască personal. I-au prezentat lui Filip rugămintea lor, iar Filip, împreună cu Andrei, i-au prezentat acea rugăminte lui Isus.

2. „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult”
Isus le-a spus pelerinilor greci că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat: a sosit momentul de har în care se împlinește mântuirea. Acest ceas - momentul răstignirii și al gloriei sale - este simbolizat prin imaginea bobului de grâu, care, în pământ fiind pus, aduce rod mult numai dacă moare. La fel se va întâmpla și cu Fiul Omului: peste câteva zile va fi înălțat pe cruce, își va jertfi viața ca preț de răscumpărare pentru cei mulți și va deschide astfel porțile paradisului.

Tuturor celor prezenți la sărbătoarea Paștelui, discipoli, iudei și greci, Isus le-a destăinuit calea sa: jertfa crucii, manifestarea slavei lui Dumnezeu și comuniunea de iubire în viața de dincolo. Era o caracterizată de dinamica moarte-viață. Cine dorea să-l cunoască pe Isus și să urmeze calea lui era chemat să-și ofere viața în slujirea aproapelui și a lui Dumnezeu, desigur, în această lume, pentru ca apoi să o câștige pe deplin în viața de dincolo, în comuniune cu Fiul și cu Tatăl ceresc.

3. „Isus a răspuns: «…iar eu, când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine»”
Discipolul Ioan, martor ocular la toate cele întâmplate la Ierusalim, povestește că Isus, văzând apropiindu-i-se ceasul, le-a spus celor prezenți că nu este liniștit. Chiar în acel moment Isus s-a rugat: „Acum sufletul meu este tulburat și ce voi spune: Tată, salvează-mă de ceasul acesta? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. Tată, preamărește numele tău!”. Și notează evanghelistul că cei de față au auzit un glas din cer care a confirmat rugăciunea lui Isus, spunând: „L-am preamărit și iarăși îl voi preamări”.

Evanghelia subliniază încă o dată faptul că noua viață promisă de Isus este rodul unei jertfe împlinită până la capăt: sacrificiul crucii, o dăruire totală de sine, expresie a fidelității față de Dumnezeu, prețul de răscumpărare plătit pentru întreaga omenire. Acest sacrificiu reprezintă înălțarea Fiului Omului și glorificarea lui, reprezintă „victoria” lui Isus. Pe cruce, Isus a învins puterile celui rău și a împlinit planul lui Dumnezeu, atrăgându-i la sine pe toți oamenii. Crucea dezvăluie, așadar, cine era cu adevărat Isus și le arată tuturor, discipoli și greci, cum o cunoașterea profundă a Fiului Omului este posibilă numai prin contemplarea crucii.

Pentru ca viața să fie trăită
„Te rugăm, Doamne,
ca, ajutați de tine, să trăim şi noi
în dragostea care l-a făcut pe Fiul tău
să-şi dea viața din iubire pentru lume”.

Gândurile mele
Noua viață promisă de Isus este rodul unei jertfe împlinite până la capăt - sacrificiul crucii -, dăruire totală de sine, expresie a fidelității față de Dumnezeu, prețul de răscumpărare plătit pentru întreaga omenire. 
Crucea dezvăluie cine era cu adevărat Isus și le arată tuturor, discipoli și greci, cum o cunoașterea profundă a Fiului Omului este posibilă numai prin contemplarea crucii.
Trimiteți un comentariu