sâmbătă, 3 martie 2018

Trupul lui Isus - Duminica a III-a din Postul Mare (Anul B)

ADEVĂRATUL TEMPLU 
„Trupul lui Isus” 
Ex 20,1-17; Ps 18; 1Cor 1,22-25; In 2,13-25 

Exista o strânsă legătură și continuitate 
între templul de piatră, loc de adunare, 
și templul sanctuar, trupul lui Isus. 
Ioan evanghelistul mărturisește 
că încă din timpul vieții sale pământești 
trupul lui Isus 
era adevăratul templu al lui Dumnezeu. 
Persoana lui Isus din Nazaret 
era semnul prezenței lui Dumnezeu între oameni. 



Contextul: prima călătorie a lui Isus la Ierusalim 
Imediat după manifestarea primului semn, schimbarea apei în vin la Cana Galileei, Isus a urcat la Ierusalim cu ocazia Paștelui și a început în mod oficial activitatea sa publică. Intrând în Templu, a observat cum casa lui Dumnezeu devenise un târg în aer liber. Cuprins de zel pentru locul sacru în care se afla, a făcut un bici din funii și i-a alungat afară pe vânzători și pe schimbătorii de bani, adică pe toți cei care puneau la dispoziția pelerinilor cele necesare pentru sacrificii și pentru oferte; practic, a blocat exercitarea cultului. Au intervenit imediat iudeii și i-au cerut lui Isus să le arate printr-un semn cu ce drept se comportă în felul acela. În dialogul ivit, Isus le-a vorbit despre templul trupului său și despre zelul care-l mistuie pentru casa Domnului. Relatarea se va încheia cu o referire la mărturia lui Ioan, în care se subliniază împlinirea semnelor prezentate de Isus puțin mai înainte la Ierusalim, semne ce treziseră entuziasmul şi credința în Isus. 
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El vorbește iudeilor despre templul trupului său. 

La izvoarele credinței 
Textele liturgice scot în evidență înțelepciunea lui Dumnezeu și simbolismul templului. 
  • În prima lectură, autorul sacru își îndreaptă atenția spre alianța dintre Dumnezeu și poporul său și prezintă cele zece porunci. 
  • În a doua lectură, Paul demască înțelepciunea lumească şi îl propune pe Cristos ca o nouă alianță între Dumnezeu și oameni, apoi spune: „Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni, dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înțelepciunea lui Dumnezeu”. 
  • În evanghelie, Ioan prezintă scena vânzătorilor din templu în care Isus spune că locul sfânt este casa Tatălui său, şi încheie cu o scurtă mărturie: „Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui, mulţi, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui”. 

Perspectiva: „la Ierusalim”, „acest templu”, „au crezut în numele lui” 

1. „Paștele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim” 
Isus se găsea la Ierusalim cu ocazia Paștelui. Fusese deja prezentat de Ioan Botezătorul ca Miel al lui Dumnezeu și ca Fiu al lui Dumnezeu și abia își găsise primii discipoli. Aflându-se la începutul activității sale publice, a ales să fie prezent la Ierusalim nu numai pentru că Sărbătorea Paștelui era aproape, cât mai ales pentru că Templul făcea parte din misiunea centrală a lui Mesia.

Era o zi de luni, înainte de sărbătoarea Paștelui. Isus a intrat în curtea externă a Templului, numită „Curtea străinilor”, iar acolo i-a găsit pe cei care vindeau boi, oi și porumbei. Privind în jur, i-a văzut așezați la mese pe schimbătorii de bani ,cei care transformau „banii necurați” în singura monedă admisă la Templu. Totul devenise un târg. Era vorba, desigur, despre o activitate permisă și indispensabilă pentru buna funcționare a Templului. Totul era prevăzut în special pentru pelerinii veniți de departe, care aveau posibilitatea să schimbe bani și să cumpere animale pentru sacrificii.

În fața acestei situații comerciale, care în ochii lui Isus era o profanare a Templul, Isus reacționat în mod foarte dur. A făcut un bici din funii, a alungat afară din Templu pe toți vânzătorii împreună cu animalele aduse și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani. S-a apropiat apoi de vânzătorii de porumbei și le-a spune: „Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!”. 

2. „Isus le-a răspuns: «Dărâmați acest templu şi în trei zile îl voi ridica!»” 
Iudeii, care până în acest moment fuseseră martori pasivi la cele făcute de Isus în curtea exterioară a Templului, au intervenit și l-au întrebat pe Isus: „Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?”. Isus a răspuns la întrebarea iudeilor, cerându-le să-și schimbe atenția de la Templul de piatră, loc de întâlnire a persoanelor, la Templul sanctuar, la „naos”, locul sfânt în care se află prezența lui Dumnezeu. Isus le-a răspuns: „Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica!”.

Înțelegând greșit răspunsul lui Isus, iudeii și s-au gândit la reconstruirea renumitului lor Templu. Atenția lor era focalizată numai pe Templul de piatră, reconstruit în patruzeci și șase de ani, în timpul lui Irod cel Mare. Și ei, și toți ascultătorii prezenți nu puteau încă să înțeleagă nici marea semnificație a trupului lui Isus, nici înțelesul celor trei zile despre care le vorbea Isus, nici prevestirea învierii. Toate acestea rămâneau învăluite de un mare mister. 

3. „Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui, mulţi, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui” 
Ioan își va aminti bine acea zi de luni, de dinainte de Paști, și va relata în evanghelia sa despre marele zel pentru casa Tatălui ceresc, zel care l-a determinat pe Isus să repropună în Templu un cult adevărat și să anunțe învierea sa. Fraților săi în credință, Ioan le-a mărturisit că persoana lui Isus era semnul prezenței lui Dumnezeu în lume.

În acele zile de la începutul activității publice a lui Isus, nimeni, nici chiar Ioan sau un alt discipol nu a înțeles cuvintele lui Isus, cuvinte care se refereau nu la Templul de piatră, ci la Templul trupului său, la „naos”, locul în care locuiește Dumnezeu. Ochii tuturor erau încă învăluiți și nu puteau să perceapă misterul lui Isus. Mai târziu, după ceasul crucii și după marele eveniment al învierii, Ioan își va da seama de iubirea și de legătura specială existentă între Isus și Tatăl ceresc. Doar mai târziu, împreună cu ceilalți discipoli, el va crede în împlinirea profețiilor și a cuvintelor Învățătorului său, și va mărturisi legătura specială care exista între Trupul lui Isus și prezența lui Dumnezeu între oameni. 

Pentru ca viața să fie trăită 
„Dumnezeule, care ești izvorul a toată bunătatea si îndurarea,
tu ne-ai arătat că postul, rugăciunea şi pomana
vindecă rănile pricinuite de păcate;
privește cu bunăvoință spre noi, cei care, apăsați de povara greşelilor,
ne recunoaștem vinovăția, 
şi ridică-ne mereu cu îndurarea ta”. 

Gândurile mele 
În acea zi de luni, înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus a răspuns la întrebarea iudeilor și le-a cerut să-și îndrepte atenția nu la templul de piatră, loc de întâlnire a persoanelor, ci la templul sanctuar, „naos”, locul sfânt în care se află prezența lui Dumnezeu între oameni. 
Ioan evanghelistul mărturisește că trupul lui Isus este semnul prezenței lui Dumnezeu pe pământ.
Trimiteți un comentariu