joi, 12 aprilie 2018

Voi veți fi martorii - Duminica a III-a din Timpul Pascal (Anul B)

ISUS APARE DISCIPOLILOR
„Voi veți fi martorii”
Fap 3,13-15.17-19; Ps 4; 1In 2,1-5; Lc 24,35-48

Isus s-a descoperit martorilor aleși de el.
L-a recunoscut Petru.
L-au recunoscut la frângerea pâinii
cei doi discipoli de la Emaus.
L-au recunoscut cei unsprezece discipoli
reuniți la Ierusalim.
Plătind mărturia lor cu prețul sângelui,
toți discipolii vor vesti apoi
că Isus a fost condamnat la moarte 
și a fost răstignit pe cruce,
iar a treia zi a înviat din morți.

Contextul: Isus apare discipolilor
Abia întorși la Ierusalim, cei doi discipoli de la Emaus au aflat că Isus înviat i-a apărut lui Petru. Cuprinși de bucurie, ei le-au povestit apoi discipolilor și celor care erau cu ei experiența avută, cum l-au întâlnit pe Isus pe drum și cum l-au recunoscut la frângerea pâinii. După relatarea acestor două apariții, Luca preyintă apariția lui Isus celor unsprezece discipoli adunați la Ierusalim, în cenacol, în locul cunoscut și drag fiecăruia dintre ei. Isus a apărut în mijlocul lor, i-a salutat zicându-le: „Pace vouă!”, li s-a descoperit și a vorbit cu ei. La început, discipolii erau cuprinși de teamă și credeau că văd o fantasmă, dar apoi, văzând semnele din timpul răstignirii și ascultând cuvintele lui Isus, au fost cuprinși de bucurie și de mirare. Când l-au recunoscut pe Învățătorul lor înviat, toţi au început să creadă profețiilor din Scripturi şi să devină martorii a tot ceea ce Dumnezeu a făcut în persoana lui Isus.
Isus este Domnul. El a apărut celor unsprezece discipoli și le-a arătat semnele răstignirii.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență credința în misterul învierii lui Isus.
  • Prima lectură prezintă o parte din discursul lui Petru la Ierusalim, discurs în care se subliniază glorificarea lui Domnului Isus și se afirmă că Dumnezeu a fost mereu activ în viața lui Isus: „Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri l-a glorificat pe Fiul său Isus (...). Voi l-ați ucis pe cel care conduce la viață, dar Dumnezeu l-a înviat din morți pe acesta căruia noi îi suntem martori”.
  • În a doua lectură, Ioan mărturisește: „Isus Cristos este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi”.
  • În evanghelie, Luca relatează mai întâi întoarcerea la Ierusalim a celor doi discipoli de la Emaus și mărturia acestora, iar apoi descrie atât apariția lui Isus în fașa celor unsprezece discipoli, cât și conferirea mandatului misionar: „Așa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morți a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, voi veți fi martorii acestor lucruri”.

Perspectiva: „cuprinși de teamă”, „pipăiți-mă şi vedeți”, „voi veți fi martorii”

1. „Speriați şi cuprinși de teamă, credeau că văd un duh”
Reîntorși la Ierusalim, cei doi discipoli de la Emaus le-au povestit celor unsprezece și celor aflați cu ei experiența întâlnirii lor cu Isus pe drum și la frângerea pâinii. Și în timp ce își povesteau unii altora că l-au recunoscut pe Isus înviat, Isus a apărut din nou în mijlocul lor, a stat în picioare și i-a salutat: „Pace vouă!” 

Discipolii au fost cuprinși de spaimă și de teamă. Pe moment, credeau că văd o fantasmă, un duh. Dar în mijlocul lor se afla, totuși, trupul înviat al lui Isus. Nefiind același trup de mai înainte, ci unul diferit de cel din timpul vieții pământești, în mintea lor putea să apară mai multe întrebări: „Oare este chiar Isus în persoană? Văd duhul lui, sau este Isus viu și real? Cum de există o adevărată continuitate între trupul pământesc și trupul glorificat al lui Isus, Învățătorul și Domnul lor? Înspăimântați și plini de frică, discipolilor nu le venea să creadă ceea ce vedeau cu ochii lor.

2. “«Pipăiți-mă şi vedeți: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeți pe mine că am!” Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele”
Isus înviat, prezent în mijlocul grupului de discipoli, le-a cerut să se apropie de el, să-l pipăie și să-l vadă. Pentru ca să-i convingă de faptul că era el, le-a arătat semnele de la răstignire: rănile de la mâini și de la picioare. Dar discipolii erau tot neîncrezători. Tulburați, ei se îndoiau încă de ceea ce vedeau, dar erau în același timp mirați și bucuroși. Prcă era ceva prea frumos ca să fie adevărat.

Observându-le nedumerirea, Isus le-a cerut discipolilor să-i dea ceva de mâncare, iar ei - notează evanghelia – i-au dat o bucată de pește fript. Și abia acum li s-au deschis ochii și a dispărut din mintea lor orice semn de perplexitate și de îndoială: îl aveau în fața lor pe Cel înviat, pe Domnul și Învățătorul lor.

3. „Așa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morți a treia zi (…). Începând din Ierusalim, voi veți fi martorii acestor lucruri”
În dialogul cu discipolii, Isus a fost acela care a luat inițiativa de fiecare dată. Le-a apărut martorilor aleși de el și li s-a descoperit; le-a deschis mintea de fiecare da și i-a ajutat să înțeleagă Scripturile și tot ce era scris în ele despre el, cum au prevestit tot ce s-a împlinit în persoana lui. Isus le-a interpretat Scripturile care vorbeau despre patima sa, despre învierea sa din morți a treia zi și despre predicarea convertirii tuturor popoarelor. De asemenea, Isus înviat le-a încredințat discipolilor misiunea de a fi părtași la opera sa, fiindu-i martori în fața tuturor. Începând de la Ierusalim, ei vor merge să împartă iertarea păcatelor și să-i cheme pe oameni la convertire, la o viață nouă în comuniune cu Dumnezeu.

Discipolii vor mărturisi cu prețul sângelui lor tot ceea ce au auzit și au văzut, devenind astfel mesagerii bucuriei și ai darului păcii obținut de Isus pe cruce prin moartea sa. De la acea întâlnire unică din Cenacol, în privirea discipolilor va rămâne întipărit pentru totdeauna imaginea trupului lui Isus, iar ei vor mărturisi și identitatea lui Isus răstignit și înviat – Domnul și Învățătorul lor -, și împlinirea profețiilor din Scripturi în persoana lui Isus. Iar mărturia lor va ajunge la toți cei care nu l-au întâlnit față în față pe Domnul Isus.

Pentru ca viața să fie trăită
„Să tresalte pururi de bucurie poporul tău, Dumnezeule,
căci i-ai reînnoit tinerețea sufletească.
Dăruieste-le credincioșilor tăi,
care se veselesc acum pentru că le-ai redat demnitatea de fii,
harul, să aștepte recunoscători,
cu speranță neclintită, ziua învierii lor”.

Gândurile mele
Discipolii au mărturisit cu prețul sângelui lor tot ceea ce au auzit și au văzut, devenind mesagerii bucuriei și ai darului păcii obținut de Isus pe cruce prin moartea sa. 
În privirea discipolilor va rămâne întipărit pentru totdeauna imaginea trupului lui Isus, iar ei vor mărturisi cine este Isus Cristos, Domnul și Învățătorul lor.
Trimiteți un comentariu