sâmbătă, 28 aprilie 2018

A rămâne în Isus - Duminica a V-a din Timpul Pascal (Anul B)

VIȚA CEA ADEVĂRATĂ
„A rămâne în Isus”
Fp 9,26-31; Ps 21; 1In 3,18-24; In 15,1-8

Parabola viței de vie
dezvăluie un mare mister:
mlădițele îi reprezintă pe cei care cred.
Tatăl ceresc înlătură mlădițele neroditoare,
pe cei care nu sunt în comuniune cu Isus,
și curăță mlădițele care aduc rod,
pe cei care rămân în Isus.
Numai cei din urmă,
cei care sunt în comuniune cu vița cea adevărată,
vor aduce multe roade. 

Contextul: al doilea discurs de rămas bun
În al doilea discurs de adio, Isus vorbește despre raportul strâns dintre el și discipolii săi. Isus ee afla la Ierusalim, în timpul ultimei cine pascale, în momentul încheierii unei noi alianțe cu cei care îl urmează. Contextul era plin de semnificații. Folosindu-se de stilul folosit în redactarea testamentelor, Isus povestește parabola viței de vie și afirmă că el este vița cea adevărată. Așa cum mlădițele rămân unite cu vița, la fel discipolii săi rămân în el. Acest raport este vital, un mod de a fi și de a exista. Numai rămânând în el, discipolii vor putea să aducă rod și să scrie o istorie cu totul nouă.
Isus este vița cea adevărată. El le cere discipolilor să rămână în el și să aducă rod mult.

La izvoarele credinței
Textele liturgice evidențiază semnificația simbolică a viței de vie.
  • În prima lectură, autorul sacru amintește despre prima vizită a lui Saul în comunitatea din Ierusalim și prezintă experiența interioară profundă a acestuia: „Atunci Barnaba l-a luat şi l-a dus la apostoli şi le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum a predicat cu îndrăzneală la Damasc în numele lui Isus. Iar el umbla în Ierusalim împreună cu ei, predicând cu îndrăzneală în numele Domnului”.
  • În a doua lectură, Ioan mărturisește: „Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alții după cum ne-a dat poruncă. Cel care ține poruncile lui rămâne în el şi el în acesta”.
  • Evanghelia prezintă parabola viței de vie, subliniind necesitatea legăturii dintre Isus și discipolii săi: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic”.

Perspectiva: „vița cea adevărată”, „rămâne în mine”, „să aduceți rod”

1. „Isus le-a spus discipolilor săi: «Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul»”
Discipolii știau că imaginea viței de vie este atribuită din totdeauna casei lui Israel. Într-adevăr, ei au crezut întotdeauna în faptul că Domnul și-a ales o viță, care a devenit mai apoi via sa, și s-a îngrijit de aceasta. Numai Israel - în calitatea sa de popor ales - este via Domnului, o vie aleasă. Acum însă discipolii îl ascultă pe Isus care adaugă noi semnificați imaginii clasice a viei.

Isus a adăugat la imaginea viței de vie un înțeles mesianic. În acea seară unică, în timpul ultimei cine luate împreună cu discipolii săi, Isus a afirmat în mod solemn: ”Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul”. Auzind această nouă descoperire, Ioan află încă o dată că Isus este Mesia, cel care vine de la Dumnezeu. Dar un discipol atât de tânăr, cum ar putea oare să înțeleagă această noutate deosebită? Învățătorul său, în calitate de Mesia, reprezenta oare noul popor mesianic? Casa lui Israel, aleasă și îngrijită cu atâta atenție de Domnul, a fost doar o imagine a noului popor mesianic? În trecut, Domnul a mustrat de atâtea ori poporul ales, via sa, din cauză că nu aducea roade. Oare a sosit timpul în care Domnul va îndepărta orice mlădiță care nu va aduce rod?

2. „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic”
Isus afirmă că el este vița cea adevărată și îi asigură pe discipolii săi că ei sunt asemenea unor mlădițe unite cu el. Acest raport strâns se naște din comuniunea dintre între ei și este întărit de cuvintele de har vestite lor. Vestea cea bună este deja în inima lor și le călăuzește viața. De aceea ei nu au de ce să se teamă. Dacă ascultă invitația Învățătorului lor și rămân în el, nu vor fi separați niciodată de vița cea adevărată.

„Rămâneți în mine și eu în voi”. Această invitație foarte clară se referă la relația dintre ascultarea discipolilor și voința Învățătorului lor. Discipolii aduc rod numai prin împărtășirea iubirii între ei și față de Isus. Împărtășirea iubirii este calea care îi ține uniți pe discipoli între ei și cu Isus. Cel care se îndepărtează de această cale se separă, asemenea mlădiței care se rupe de viță, se usucă apoi și este aruncată. 

3. „În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceți rod şi să fiți discipolii mei”
Spre sfârșitul relatării parabolei viței de vie, Isus reia tema legăturii dintre vița cea adevărată și mlădițele care aduc rod și introduce tema rugăciunii. Legătura dintre el și discipolii săi este frumoasă, aduce mult rod, este eficace. Dacă discipolii îi cer ceva, le va fi dat, deoarece cuvintele evangheliei sunt deja întipărite în mintea și în inima lor. Vestea cea bună le luminează și le purifică orice dorință, iar rugăciunea lor este ascultată. Și aceasta deoarece comuniunea lor cu Isus, vița cea adevărată, este vitală: aduce roade.

Ioan și ceilalți discipoli vor înțelege pe deplin semnificația parabolei viței adevărate și vor pătrunde marele mister pe care îl cuprindea. Chiar la ultima cină luată împreună, Isus le-a dezvăluit atât grija deosebită a Tatălui și misiunea sa, cât și misiunea încredințată numai lor. Mlădițele îi reprezintă pe cei credincioși. Tatăl înlătură mlădițele neroditoare, pe cei care nu sunt în comuniune cu Isus, și curăță mlădițele care aduc rod, pe cei care rămân în Isus. Numai aceștia din urmă - cei care sunt în comuniune cu vița cea adevărată - vor aduce roade. Primind cuvintele evangheliei și rămânând în Isus, ei vor aduce roade de sfințenie și de pace: vor deveni membri ai noului popor al lui Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită
„Atotputernice, veșnice Dumnezeule,
actualizează necontenit în noi sacramentul pascal,
pentru ca cei pe care ai binevoit
să-i reînnoiești prin sfântul Botez,
întăriţi de ajutorul tău, să aducă multe roade,
şi să ajungă la bucuriile vieții veșnice”.

Gândurile mele
„Rămâneți în mine și eu în voi”. Această invitație clară se referă la relația dintre ascultarea discipolilor și voința Învățătorului lor. Discipolii aduc rod numai prin împărtășirea iubirii între ei și față de Isus.
Mlădițele îi reprezintă pe cei credincioși. Tatăl înlătură mlădițele neroditoare, pe cei care nu sunt în comuniune cu Isus, și curăță mlădițele care aduc rod, pe cei care rămân în Isus. Numai aceștia din urmă - cei care sunt în comuniune cu vița cea adevărată - vor aduce roade.
Trimiteți un comentariu