sâmbătă, 5 mai 2018

Pentru prieteni - Duminica a VI-a din Timpul Pascal (Anul B)

IUBIREA CEA MAI MARE
„Pentru prieteni”
Fap 10,25-27.34-35.44-48; Ps 97; 1In 4,7-10; In 15,9-17

Împlinirea poruncii iubirii 
este marea misiune încredințată 
fiecărui discipol
devenit prieten al lui Isus
Isus își va da viața pentru prietenii săi,
iar ei vor deveni păstrători
a tot ceea ce le-a fost revelat.



Contextul: al doilea discurs de rămas bun
Isus se găsea la ultima sa cină. Le-a spălat deja picioarele discipolilor săi și, după ieșirea lui Iuda din Cenacol, le-a vorbit despre porunca cea nouă. După ce a povestit parabola viței de vie, Isus a dorit să ofere discipolilor mai multe învățături, accentuând faptul că nu discipolii l-au ales pe el, ca învățător, ci el i-a ales pe toți cu multă dragoste, unul câte unul. Mai mult, destăinuindu-le secretele lui Dumnezeu, discipolii au devenit prietenii săi. Peste puțin timp, Isus se va oferi pe sine însuși pe lemnul crucii, ca preț de răscumpărare, iar discipolii vor avea marea misiune de a-l urma pe calea iubirii.
Isus este Învățătorul. El le-a încredințat discipolilor porunca iubirii.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema iubirii dumnezeiești.
  • În prima lectură, Petru, găsindu-se la Cezarea în casa centurionului roman Corneliu, spune: „Într-adevăr, acum înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice neam, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut”.
  • În lectura a doua, Ioan mărturisește: „Dumnezeu este iubire (…). În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre”.
  • Evanghelia prezintă momentul din Cenacol, în care Isus le-a spus discipolilor săi: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viața pentru prietenii săi (...). V-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute”.

Perspectiva: „rămâneți în iubirea mea”, „să vă iubiți”, „eu v-am ales pe voi”

1. „Rămâneți în iubirea mea!”
Viața discipolilor depindea, desigur, de raportul pe care fiecare dintre ei îl avea cu Isus. Acest raport marcat de iubire era în strânsă Tatăl ceresc - izvorul iubirii: Tatăl îl iubește pe Fiul, pe Isus, iar Isus îi iubește pe discipolii săi. Cu privire la această iubire profundă și tainică, chiar în seara cinei de taină, Isus i-a îndemnat pe discipoli să rămână în iubirea sa, spunându-le: „Dacă păziți poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui”.

Iubirea este semnul comuniunii atât dintre Dumnezeu Tatăl și Isus, cât și dintre Isus și discipoli. Până în momentul ultimei cine, raportul tainic de iubire fusese clar. În faptele și cuvintele lui Isus - prin toată viața sa -, Isus a arătat în fiecare clipă iubirea sa față de Tatăl. Iar proba acestei iubiri a fost chiar păzirea poruncilor Tatălui ceresc. După trei ani de ucenicie, manifestarea iubirii era foarte cunoscută discipolilor. Acum însă se întâmpla sub ochii lor ceva deosebit. În discursul său de rămas bun, Isus le vorbea discipolilor despre plecarea sa, îi îndemna să rămână uniți în el și le cerea să păzească poruncile, să rămână în iubirea sa, pentru ca bucuria lor să fie deplină. 

Era tot mai clar faptul că Isus nu va mai fi prezent în mijlocul discipolilor, iar absența lui va fi o adevărată problemă și un motiv de mare tristețe. Discipolii l-au urmat pe Isus îndeaproape, i-au ascultat învățăturile și au primit vestea cea bună pe care le-a vestit-o. Dar bucuria discipolilor nu consta oare chiar în faptul de a fi împreună cu Învățătorul lor? Iuda, unul dintre ei, abia ieșise din Cenacol și se cufundase în întunericul nopții. Cum le va fi posibil discipolilor să se mai apropie cu bucurie de misiunea încredințată lor, dacă chiar Învățătorul lor se apropia de clipa morții? După tot ceea ce se întâmplase zilele acelea, vor putea ei oare să mai aibă o bucurie deplină?

2. „Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții aşa cum v-am iubit eu! Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viața pentru prietenii săi”
În discursul său de rămas bun, Isus dezvăluia ceea ce se va întâmpla chiar în ziua următoare, când își va dărui viața pentru prietenii săi. Jertfa sa va fi semnul iubirii nemărginite, al unei iubiri totale care îi va aduna împreună pe toți: o iubire care exprimă comuniunea între Isus și Tatăl ceresc, între Isus și discipoli și între discipoli. Această iubire – porunca cea nouă - sintetizează toate și îi adună pe toți în bucurie.

Discipolii, prietenii lui Isus, erau făcuți părtași chiar la iubirea dintre Isus și Tatăl ceresc. Ei au primit deja tot ceea ce Fiul a auzit la Tatăl. Peste puțin timp, Isus se va întoarce la Tatăl, iar ei vor fi păstrătorii a tot ce Învățătorul le-a dezvăluit și le-a încredințat. Din acel loc sacru și din acel moment unic, discipolii vor fi păstrătorii unei porunci încredințate lor în mod deosebit și vor fi chemați să se iubească unul pe altul.

3. „Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeți şi să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână”A fi discipol și prieten al lui Isus este un mare dar, un dar nesperat. În acest sens, evanghelia notează cuvintele lui Isus și subliniază faptul că el i-a ales pe discipoli, unul câte unul. Isus a avut toată inițiativa: i-a ales pe discipoli pentru ca să fie ai lui și le-a încredințat misiunea specială de a merge și de a aduce roade care să dăinuie.

Discipolul Ioan, ajuns la o vârstă înaintată, va lăsa în scris mărturia în care descrie credința adevărată și puternică ce o avea la sfârșitul celor trei ani de ucenicie: credința celui care a văzut faptele și a ascultat cuvintele lui Isus; credința celui care a primit vestea cea bună și a fost iertat de păcatele sale. 

Mai târziu, Ioan va înțelege întrebările din acea ultimă seară, din timpul cinei de taină, întrebări despre spălarea picioarelor și despre învățăturile lui Isus. Și Ioan va găsi răspunsurile. Împreună cu ceilalți discipoli, Ioan se va strădui să păzească nu o serie de prescrieri, ci iubirea pe care Tatăl ceresc vrea să o răspândească în lume: iubirea divină revelată de Isus, porunca cea nouă a iubirii. În timpul vieții sale, Ioan le va spune tuturor că Dumnezeu este izvorul iubirii, că Isus, numindu-l prieten, și-a dat viața pentru el. Iar mărturia lui Ioan va fi însoțită de o bucurie continuă. 

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule atotputernic,
dă-ne harul de a celebra cu însuflețire aceste zile de bucurie
în care cinstim învierea Domnului,
pentru ca misterul pascal pe care-l contemplăm
să se manifeste necontenit în faptele noastre”.

Gândurile mele
În discursul de rămas bun, Isus dezvăluie ce se va întâmpla chiar a doua zi, când își va dărui viața pentru prietenii săi. Jertfa sa va fi semnul iubirii nemărginite. 
Iubirea sintetizează toate și îi unește pe toți în bucurie.
Trimiteți un comentariu