sâmbătă, 18 iulie 2015

Adevăratul păstor - Duminica a XVI-a din Timpul de peste An (Anul B)

ISUS CRISTOS
“Adevăratul păstor”
Ier 23,1-6; Ps 22; Ef 2,13-18; Mc 6,30-34

Isus este bunul păstor:
el se îngrijește
de sănătatea și de formarea
discipolilor săi;
lui i se face milă și de nevoile și de grijile
oamenilor care îl caută.
În acel loc retras, un adevărat eremitaj,
el își exprimă grija față de toți.

Contextul: întoarcerea din misiune a celor doisprezece apostoli
Situația se schimbă cu repeziciune. Isus, chiar la începutul activității sale mesianice, este refuzat de concetățenii săi, la Nazaret. Din acel moment, el începe să predice în satele dimprejur, iar mai apoi îi trimite pe cei doisprezece discipoli să predice în Galileea. În capitală, în timpul unui mare banchet organizat pentru demnitari, pentru ofițeri și pentru cei mai de vază din Galileea, Irod intervine și îl ucide pe Ioan Botezătorul, ultimul profet trimis de Dumnezeu la poporul lui Israel. În acest context, Isus le propune discipolilor săi întorși din misiune să meargă întrun loc retras, în pustiu. Aici, el dedică timp formării lor, însă mai apoi își schimbă planul. Aflându-se în fața unei mari mulțimi, care îl caută chiar și în pustiu, vestește evanghelia și împlinește apoi una dintre cele mai semnificative minuni, înmulțirea pâinilor.
Isus este adevăratul păstor. El se îngrijește de formarea discipolilor săi și predică mulțimilor.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema: Isus, adevăratul învățător și păstor.
  • În prima lectură, Ezechiel mărturisește că Domnul este singurul păstor al lui Israel și profețește sosirea adevăratului păstor: ”Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îi voi ridica lui David o ordaslă dreaptă care va domni ca rege şi va avea succes; va face judecată şi dreptate în ţară! În zilele lui, Iuda va fi mântuit şi Israelul va locui în siguranţă. Acesta este numele cu care va fi chemat: «Domnul este dreptatea noastră»”.
  • În a doua lectură, Paul mărturisește creștinilor din Efes: ”Fraţilor, acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos. Căci el este pacea noastră, cel care a făcut din două una şi a dărâmat zidul despărţitor, desfiinţând în trupul său ura (…)”.
  • Evanghelia prezintă grija lui Isus pentru sănătatea și formarea discipolilor săi și subliniază grija și mila sa profundă față de mulțimile sărace din Galileea: ”Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe”.

Perspectiva: “s-au adunat la Isus”, “veniţi deoparte”, “a început să-i înveţe”

1. ”Apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat”
Cei doisprezece discipoli se întorc din misiunea dusă până la capăt. Ei le-au predicat oamenilor din satele și cetățile din Galileea să se convertească, au alungat mulți diavoli și au uns cu untdelemn mulți bolnavi. Acum îi povestesc lui Isus tot ceea ce au făcut și ceea ce au învățat. Practic, ei prezintă o dare de seamă a activității lor.

Se poate vorbi de prima evaluare pe care cei doisprezece discipoli au bucuria să o realizeze împreună cu Isus, Învățătorul lor. Deveniți apostoli, adică trimiși, ei se întâlnesc la Isus. Cu toții sunt încântați de călătoria misionară tocmai împlinită. Câtă mulțumire! Prin activitatea lor pastorală, Domnul a vindecat mulți bolnavi. Prin intermediul lor, cuvintele Învățătorului sunt acum răspândite pretutindeni. Câtă bucurie! Discipolii își povestesc unul altuia și lui Isus cum învățăturile care le-au fost încredințate au ajuns la mulți oameni.

2. ”Isus le-a spus: «Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!»”
Văzând mulțimile tot mai numeroase și observând faptul că nu mai au timp nici măcar să mănânce, Isus părăsește cetatea Cafarnaum. Împreună cu discipolii săi, el se îndreaptă spre țărmul de apus al lacului Genezaret, spre Betsaida. La aproximativ zece kilometri, aproape de Drumul mării, găsește un loc retras, liniștit, numai potrivit pentru odihnă. Un loc de întâlnire cu Dumnezeu. Departe de ceilalți și de zarva mulțimilor. Iar aici, în acest eremitaj, Isus are grijă de discipolii săi.

A sosit timpul să fie împreună. Un timp de odihnă și pentru povestiri, un timp de liniște și pentru meditații, un timp de rugăciune și pentru conversații. Sunt împreună, cu toții. Învățătorul și discipolii, doar ei, singuri.

3. ”Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe”
Evanghelia nu spune nimic despre locul retras în care se găsește Isus cu discipolii săi. Nu spune nimic nici despre mulțimile care nu se descurajează, dar care ajung în acel loc pe jos, poate chiar înaintea lui Isus și a discipolilor. Menționează, însă, că mulți oameni - cei care îl căutau pe Învățătorul deoarece au auzit vorbindu-se despre el în satele și cetățile din Galileea - i-au văzut plecând și că au înțeles imediat intenția lor de a se retrage întrun loc pustiu. Menționează și marea lor dorință de a-l întâlni, de a-l asculta, de a vorbi cu Isus. Apoi, fără a da vreo explicație, evanghelia îl prezintă pe Isus care, schimbându-și planul de a fi împreună numai cu discipolii săi, privește spre mulțimea de oameni, adică spre turmă, îi merge în întâmpinare, ca un adevărat păstor, și i se face milă. Isus înțelege și nevoile și grijile oamenilor pe care îi are înaintea sa, suferă împreună cu ei și începe să-i învețe multe.

Discipolii și mulțimile prezente în acel loc trăiesc momente cu adevărat semnificative. Momente de neuitat. Momente întipărite pentru totdeauna în mintea lor, devenite o memorie de povestit tuturor. De fapt, discipolii își vor aminti tot ceea ce s-a întâmplat în acel loc și în acel timp. Ei vor povesti tuturor cum Isus a avut grijă nu numai de ei, ca Învățător, ci de toți oamenii care îl căutau, de turma împrăștiată, ca Păstorul cel bun.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
“Priveşte cu îndurare, Doamne, la slujitorii tăi
şi înmulţeşte cu bunătate asupra lor
darurile harului tău, pentru ca, înflăcăraţi de speranţă,
credinţă şi iubire, să stăruie cu grijă
pururi trează în împlinirea poruncilor tale”.

Gândurile mele
În împrejurimile cetății Betsaida, cei doisprezece discipoli au bucuria de a face împreună cu Isus, Învățătorul lor, prima evaluare a misiunii încredințate. Ei sunt deja apostoli, adică trimiși. Cu toții sunt încântați de călătoria misionară tocmai împlinită. Câtă mulțumire! Prin activitatea lor pastorală, Domnul a vindecat mulți bolnavi. Câtă bucurie! Prin intermediul lor, cuvintele Învățătorului sunt răspândite în satele și în cetățile din Galileea. 
Există întotdeauna un timp pentru a fi împreună cu Isus, un timp de odihnă și pentru povestiri, un timp de liniște și pentru meditații, un timp de rugăciune și pentru conversații.
Trimiteți un comentariu