sâmbătă, 1 august 2015

Care se coboară din cer - Duminica a XVIII-a din Timpul de peste An (Anul B)

PÂINEA LUI DUMNEZEU
“Care se coboară din cer”
Ex 16,2-4.12-15; Ps 77; Ef 4,17.20-24; In 6,24-35

Este vorba despre un discurs
cu adevărat semnificativ și angajant.
Începe de la pâinea binecuvântată,
amintește de mana din pustiu
și meditează despre pâinea vieții,
pâinea lui Dumnezeu, coborâtă din cer.
Cine îl urmează pe Isus și crede în el
are pâinea vieții
și nu îi va mai fi foame
și nu îi va mai fi sete.

Contextul: discursul despre pâinea vieții
În timp ce Isus se retrage pe munte, singur, în seara aceleeași zile în care a făcut minunea înmulțirii pâinilor, discipolii nu-l mai așteaptă pe Isus, ci, din proprie inițiativă, se hotărăsc sa ia barca și să se îndrepte spre celălalt mal al mării, spre Cafarnaum. S-a lăsat deja întunericul. Isus nu i-a ajuns din urmă, iar ei sunt oarecum supărați pentru că Învățătorul lor a refuzat să fie făcut rege. În timpul nopții, marea începe să fie tot mai agitată și vântul să fie tot mai puternic. Atunci Isus, umblând pe mare, se apropie de barca discipolilor. Ce spaimă și ce frică! El vorbește cu ei, li se prezintă și îndată barca ajunge la țărm. Ziua următoare, în sinagoga din Cafarnaum, Isus începe un dialog lung cu lumea, cu iudeii și cu discipolii. Aici, el explică mulțimii înțelesul semnului minunat pe care l-au văzut, adică al înmulțirii pâinilor, și o ajută să descopere în acest semn alegerea pe care trebuie să o facă. Niciodată nu este suficient doar să-l caute pe el și să-i ceară pâine din nou.
Isus este Mesia. El este pâinea lui Dumnezeu, cel care a coborât din cer și care dă viață lumii.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema: Isus, pâinea vieții.
  • Prima lectură povestește despre murmurarea israeliților în pustiu, împotriva lui Moise și a lui Aron, din cauza lipsei de hrană, și prezintă intervenția puternică și părintească a lui Dumnezeu care, prin intermediul lui Moise, spune poporului: ”Veţi mânca diseară carne şi dimineaţă vă veţi sătura cu pâine; veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
  • În a doua lectură, Paul le cere efesenilor să nu mai umble cum umblă păgânii, în deșertăciunea minții lor, și îi îndeamnă: ”Înnoiţi-vă duhul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, cel creat după asemănarea lui Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului!”
  • Evanghelia prezintă discursul lui Isus în care explică înțelesul înmulțirii pâinilor și în care subliniază cine este pâinea lui Dumnezeu: ”Isus le-a zis: «Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii». (...) «Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată»”.

Perspectiva: “căutându-l pe Isus”, “pâinea lui Dumnezeu”, “dă-ne totdeauna pâinea aceasta”

1. ”În acel timp, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum căutându-l pe Isus”
Seara, târziu, cei care au mâncat din pâinile binecuvântate își dau seama că numai discipolii au plecat cu barca. În dimineața următoare, în zori, observă că Isus nu mai este acolo, nici în împrejurimi. Înțeleg imediat că au trecut marea. Atunci o parte dintre ei urcă în câteva bărci de pescuit și se duc la Cafarnaum. Iar aici, foarte surprinși, îl găsesc pe Isus în sinagogă și îi spun: ”Rabbi, când ai ajuns aici?”

Isus nu răspunde la întrebare, ci le descoperă interlocutorilor săi interesul pe care îl au, adică faptul că ei îl caută numai pentru a avea avantaje, pentru a vedea minuni și pentru a avea pâine. Nu este îndeajuns doar să mănânci pâine. Da, e nevoie cu siguranță să te preocupi să ai pâinea necesară pentru a trăi. În același timp, însă, e nevoie să faci alegerea importantă, aceea de a avea hrana care rămâne spre viața veșnică. Și numai Fiul Omului, adică Mesia, cel pe care l-a însemnat Dumnezeu Tatăl și l-a trimis, poate să dea hrana nepieritoare.

În sinagoga din Cafarnaum, între cei prezenți și Isus, se iscă un dialog foarte important. În timp ce ei îl întreabă ce trebuie să facă în mod deosebit pentru a săvârși faptele lui Dumnezeu, Isus schimbă atenția de la faptele prescrise de lege și de la ceva de făcut, la credința în cel pe care Dumnezeu Tatăl l-a trimis. El le spune că hrana nepieritoare nu se obține făcând ceva, ci crezând în Fiul Omului trimis de Dumnezeu. Atunci cei prezenți intuiesc că lucrarea pe care trebuie să o înfăptuiască este credința în Mesia. De aceea, îi cer imediat lui Isus să facă în fața lor o minune, pentru ca să aibă încredere în el. Dacă vor vedea o nouă minune, vor crede în el. Poate chiar o minune asemănătoare cu cea a manei, făcută în pustiu, de Moise. Mesia are puterea de a face să coboare mana din cer. Astfel, ei cer o garanție a faptului că el, Isus, este un reprezentant al lui Dumnezeu.

2. ”Isus le-a zis: «Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii»”
Isus răspunde la întrebarea celor prezenți în sinagoga din Cafarnaum, aceea de a vedea un fapt extraordinar, și în același timp corectează interpretarea făcută de ei despre mană. El le spune că nu a fost Moise cel care a dat mana, ci Tatăl ceresc, și specifică faptul că chiar acum se împlinește timpul mesianic, timpul în care Dumnezeu dă adevărata pâine din cer.

Pâinea vieții nu este o pâine, asemenea manei. Nu este o pâine care se adună și care mai apoi se folosește. Pâinea coborâtă din cer, pâinea lui Dumnezeu, este o persoană. Este Fiul Omului. Este Mesia, cel care dă viață lumii. Cine crede în el are viața veșnică.

3. ”Ei i-au zis: «Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!»”
Cei care a văzut înmulțirea pâinilor, un semn cu adevărat mare, și care cred în semnul manei, renumita minune din timpul exodului, acum doresc să primească de la Isus pâinea nepieritoare. Ei înțeleg că este vorba de o pâine foarte importantă, însă cer să aibă tot o pâine obișnuită.

Toți cei prezenți în sinagogă l-au auzit pe Isus spunând: ”Eu sunt pâinea vieții”, însă cine poate să spună cât le-a fost de greu să înțeleagă cu adevărat cuvintele despre pâinea lui Dumnezeu și marea descoperire despre Fiul Omului? Mari sunt aceste mistere. Puteau ei să aibă forța de a înțelege că Tatăl ceresc dă pâinea vieții prin Fiului Omului? Da, ei au auzit cuvintele lui Isus, însă nu le-a fost nicidecum ușor să înțeleagă că a-l urma pe el ar fi însemnat să-și astâmpere foamea de Dumnezeu, iar a crede în el ar fi însemnat să ajungă la prietenia cu Dumnezeu. Nu le-a fost ușor să accepte faptul că chiar ei trăiau împlinirea timpului mesianic.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
“Fii alături, Doamne, de slujitorii tăi şi arată-le
celor care te imploră bunătatea ta nemărginită;
ei sunt mândri să te recunoască drept Creator şi Cârmuitor;
reînnoieşte şi păstrează în ei harul tău,
ca să-ţi fie plăcuţi pururi”.

Gândurile mele
Pâinea coborâtă din cer, pâinea lui Dumnezeu, este o persoană. Este Fiul Omului. Este Mesia, cel care dă viață lumii. Cine crede în el are viața veșnică.
Toți cei prezenți în sinagoga din Cafarnaum l-au auzit pe Isus spunând: ”Eu sunt pâinea vieții”, însă cine poate să spună cât le-a fost de greu să înțeleagă cu adevărat cuvintele despre pâinea lui Dumnezeu și marea descoperire despre Fiul Omului?
Trimiteți un comentariu