sâmbătă, 15 august 2015

Pâinea vieții - Duminica a XX-a din Timpul de peste An (Anul B)

TRUPUL FIULUI OMULUI
„Pâinea vieții”
Prov 9,1-6; Ps 33; Ef 5,15-20; In 6,51-58

Isus poate să dea pâine tuturor, din belșug.
Aceasta e convingerea mulțimii
care a participat pe munte la minunea
înmulțirii pâinilor și a peștilor
și care îl caută pe Isus
pentru a avea cât mai multă pâine.
Surpriza va fi și mai mare.
Isus se prezintă ca adevărata hrană,
ca pâinea coborâtă din cer.
Trupul său jertfit 
este neprețuitul dar de iubire
oferit pentru viața lumii.


Contextul: discursul despre pâinea vieții
După înmulțirea celor cinci pâini de orz și a celor doi pești, Isus se duce la Cafarnaum împreună cu discipolii săi, iar aici, în sinagogă, ține un discurs lung despre pâinea vieții. Cei care au văzut minunea îl caută pe Isus și îl găsesc. Au înțeles că el poate să dea hrană tuturor, asemenea lui Moise altădată, și vor să aibă cât mai multă pâine. Isus încearcă să deschidă ochii celor care îl caută și le cere să se preocupe pentru hrana cea adevărată și să îndeplinească voința Tatălui ceresc. Astfel, fiind în comuniune cu Dumnezeu, îl vor accepta pe el - pâinea cea vie care s-a coborât din cer - și învățătura sa, care îi invită să treacă de la minunea înmulțirii pâinii la înțelegerea marelui dar al pâinii vieții. Cei prezenți reacționează la acest mesaj. Rămân uimiți. Nu-l înțeleg Isus când le vorbește despre trupul său oferit pentru viața lumii. De fapt, la sfârșit mulți dintre ei îl vor părăsi.
Isus este pâinea coborâtă din cer. El se oferă pe sine pentru viața lumii.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema: pâinea cea vie care s-a coborât din cer.
  • În prima lectură, înțelepciunea lui Dumnezeu adresează celor săraci invitația de a participa la un banchet pentru a dobândi priceperea: „Iar celui sărac la inimă să-i zică: «Veniți şi hrăniți-vă cu pâinea mea şi beți vinul meu pe care l-am amestecat! Abandonați nepriceperea şi veți trăi, pășiți drept pe calea priceperii!»”.
  • În a doua lectură, Paul îi îndeamnă pe credincioșii din Efes: „Fraților, fiți plini de Duhul! Vorbind între voi în psalmi, imnuri şi cântări sfinte, cântând şi intonând psalmi în inimile voastre pentru Domnul! Aduceți mulțumiri lui Dumnezeu Tatăl întotdeauna şi pentru toate în numele Domnului nostru Isus Cristos!”.
  • În evanghelie, Ioan prezintă discursul lui Isus în sinagoga din Cafarnaum, în care spune că el este pâinea vieții: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii”.
Perspectiva: „să discute aprins”, „trupul Fiului Omului”, „această pâine”

1. „Iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: «Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?»”
Evanghelia a consemnat atât minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, cât și momentul precis în care Isus a spus mulțimii că el este pâinea vieții. După ce a asistat la minune și după ce a mâncat din pâinile de orz, mulțimea doritoare de hrană continua să-l caute pe Isus. Înțelesese foarte bine ceva foarte important: Isus din Nazaret poate să dea tuturor pâine din belșug.

Simbol al vieții, pâinea era prețuită și ca dar ceresc, și ca rod al muncii: era hrana care dădea putere și care realiza o adevărată comuniune între cei care o mâncau. Nefiind una cu viața, dar făcând parte din viața de zi cu zi, pâinea alimentează viața. Iar ascultătorii lui Isus cunoșteau foarte bine care era rolul pâinii în viața lor. Tocmai de aceea, când l-au auzit pe Isus spunând: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer”, au început să discute aprins între ei. Murmurau. Vedeau un om și știau că este din Nazaret, cum puteau ei să accepte că vine de la Dumnezeu? Au ajuns chiar să se certe între ei și să se întrebe: Cum poate Isus să dea trupul său pentru viața lumii? Cine poate să accepte ca viața divină să vină de la Isus? Cum era posibil ca Isus să fie și Fiul Omului, și Fiul lui Dumnezeu?

2. „Isus le-a zis: «Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi»”
Făcând un pas înainte în expunerea învățăturii sale, Isus a înlocuit cuvântul pâine cu trup și sânge, iar apoi a înlocuit verbele a mânca și a bea cu verbul a crede. Astfel, Isus le-a spus celor prezenți că el este pâinea vieții, Cuvântul care s-a făcut trup în mijlocul oamenilor, în acel moment precis al istoriei.

Discursul lui Isus ținut în sinagoga din Cafarnaum este plin de înțelesuri pascale. Isus privea la ziua de mâine și știa că pâinea pe care el o va da este strâns legată de sacrificiul său pascal. Când va veni ceasul, el - mielul lui Dumnezeu - își va dărui trupul și sângele. Prevestea astfel sacrificiul său total pe lemnul crucii, ca dar neprețuit de iubire oferit pentru viața lumii.

3. „Cine mănâncă această pâine va trăi în veci”
Discipolul Ioan a reținut cuvintele rostite de Învățătorul său în sinagoga din Cafarnaum și a meditat profund asupra acestora. Cu ajutorul harului divin, el a înțeles că Isus este pâinea coborâtă din cer, adevărata hrană și adevărata băutură - semn al trupului său oferit pe lemnul crucii. El a mărturisit că Isus poate să-l facă părtaș de înviere pe acela care, mâncând pâinea euharistică, intră într-o comuniune de iubire cu Isus, rămâne în Isus și Isus rămâne în el. Astfel, Ioan mărturisește că pâinea euharistică realizează o comuniune de viață între cel credincios și Isus Cristos.

Mare este misterul pâinii coborâte din cer – întruparea lui Isus - și nemăsurate sunt roadele pâinii euharistice – oferirea trupului lui Isus. Deși a fost descoperit de Isus însuși, misterul euharistic a rămas unul dintre cele mai mari mistere. Doar cu ajutorul harului divin, și iudei, și discipolii vor înțelege că pâinea de orz înmulțită pe munte era mult mai mult decât mana din pustiu. De asemenea, numai cu ajutorul Duhului Sfânt, ei vor crede că acea pâine era un semn al neprețuitului dar al trupului lui Isus, trup oferit pe lemnul crucii pentru viața celor aflați pe calea spre Tatăl ceresc.

Pentru ca viața să fie trăită
Dumnezeule, care le-ai pregătit
daruri nevăzute celor care te iubesc,
revarsă în inimile noastre căldura dragostei tale,
pentru ca, iubindu-te în toate şi mai presus de toate,
să dobândim făgăduințele tale, care întrec orice dorință.

Gândurile mele
Simbol al vieții, pâinea este și dar ceresc, și rod al muncii: este hrană care dă putere și care creează comuniune între cei care o mănâncă. Fiind un semn din viața de zi cu zi, pâinea nu este una cu viața, ci alimentează viața.
Pâinea vieții este Isus Cristos, Cuvântul care s-a făcut trup, venit în mijlocul oamenilor ca dar neprețuit de iubire, oferit pentru viața lumii.
Trimiteți un comentariu