duminică, 9 august 2015

Trupul lui Isus - Duminica a XIX-a din Timpul de peste An (Anul B)

PÂINEA VIEȚII
“Trupul lui Isus”
1Rg 19,4-8; Ps 33; Ef 4,30-5,2; In 6,41-51

Cândva, în pustiu,
în timpul marelui exod,
toți au murmurat împotriva Domnului.
Și nimeni dintre ei
nu a a pășit în țara promisă.
Acum se împlinesc timpurile mesianice
și nimeni să nu mai riște ca atunci.
Pâinea lui Dumnezeu,
pâinea cea vie care s-a coborât din cer, 
Isus Cristos,
se oferă pe sine pentru viața lumii.

Contextul: discursul despre pâinea vieții
În ziua de după marele semn al pâinii, în sinagoga din Cafarnaum, Isus afirmă că Tatăl dă adevărata pâine din cer prin intermediul Fiului Omului. Această pâine este pâinea lui Dumnezeu, pâinea coborâtă din cer, adică el însuși, Cristos. Celui care vine la el și care crede în el nu-i mai este foame, nu-i mai este sete. Din nefericire, cuvintele lui Isus sunt răstălmăcite. Ascultătorii săi nu-i înțeleg mesajul și de aceea încep să murmure. Ei urmează aceeași cale ca și străbunii lor, în timpul exodului. Pretind că îl cunosc destul de bine pe Isus, afirmând că el este unul dintre ei, mai exact fiul lui Iosif, însă ei nu îl cunosc de fapt. Atunci intervine Isus și corectează modul de gândire al ascultătorilor săi. Cel care este învățat de Dumnezeu simte puterea credinței, primește revelația lui Cristos și ascultă de el. Așadar vine la el și crede în el. Pâinea spre viața veșnică este el, Cristos, cel care acum vorbește cu ei.
Isus este Cristos. El este pâinea cea vie care s-a coborât din cer, pâine oferită pentru viața lumii.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema: Isus, pâinea vieții.
  • Prima lectură relatează fuga profetului Ilie care, amenințat cu moartea de către regina Isabela, ajunge la Beersheba, iar aici intervine Dumnezeu, trimițându-i pâine din cer: ”Îngerul Domnului s-a întors pentru a doua oară, l-a lovit şi i-a zis: «Ridică-te şi mănâncă, pentru că e lung pentru tine drumul!» El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea acelei hrane, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb”.
  • În lectura a doua, Paul îi îndeamnă pe creștinii din Efes: ”Fraților, fiţi imitatorii lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi umblaţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă!”
  • Evanghelia continuă discursul despre pâinea viații, subliniind murmurarea celor prezenți în sinagoga din Cafarnaum și cuvintele lui Isus despre pâinea vieții care s-a coborât din cer: ”Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”.

Perspectiva: “iudeii murmurau”, “pâinea vieţii”, “trupul meu”

1. ”În acel timp, iudeii murmurau împotriva lui Isus, pentru că spusese: «Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer»”
Iudeii murmură între ei împotriva lui Isus. Știu că el este fiul lui Iosif și de aceea reacționează. Cum poate să aibă Isus pretenția că este pâinea care s-a coborât din cer? Unul dintre ei poate să pretindă că este mijlocitorul mântuirii? Ei contrazic cuvintele lui Isus. Nu le acceptă. Le consideră prea mari. Fără temei. Cum poate Isus să afirme că vine de la Dumnezeu din moment ce este unul dintre ei?

A sosit timpul noii alianțe, spune Isus interlocutorilor săi. Acesta este timpul în care toți vor fi învățați de Dumnezeu, așa cum a prezis profetul Isaia. Dumnezeu însuși intervine în cursul istoriei, pătrunde inima omului cu puterea cuvântului său și luminează cu harul divin calea celor care cred în el. De ce murmură între ei, le spune Isus iudeilor? Pentru ce sunt nemulțumiți? Cel care are credință și primește mesajul său, este învățat de Dumnezeu. Acesta se îndreaptă spre el, spre Cristos, și primește darul mântuirii, primește viața veșnică.

2. ”Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. Aceasta este pâinea care se coboară din cer, ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară”
Încă o dată, Isus se prezintă ca pâinea vieții care vine de la Dumnezeu Tatăl și spune clar iudeilor că toți cei care vin la el și cred în el au viața nepieritoare. Încă de pe acum. O viață nouă. O viață diferită de cea a străbunilor lor care, în pustiu, au murmurat împotriva Domnului și s-au răzvrătit împotriva cuvintelor lui. Ca urmare, în timpul marelui exod, cu toții au murit în pustiu și nici măcar unul dintre cei care au scăpat de sclavia egipteană nu a intrat în țara promisă. Nici măcar Moise. Generația celor care au mâncat mană a murit în pustiu. Exodul a fost un faliment total pentru toți cei care au murmurat împotriva Domnului și nu au ascultat de glasul lui.

Pentru ce să se întâmple un nou faliment? De ce să nu aleagă acum să trăiască în libertate? Cine primește pâinea care s-a coborât din cer și mănâncă din această pâine, adică ascultă de glasul lui Cristos și primește mesajul său, acela are viața nepieritoare și nu moare.

3. ”Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”
Discipolul Ioan, prezent și el în sinagoga din Cafarnaum, mărturisește în evanghelie că Isus, Învățătorul pe care l-a urmat și pe care l-a ascultat, este pâinea cea vie care s-a coborât din cer. El este pâinea lui Dumnezeu, prezent în mijlocul oamenilor pentru a le dărui o viață nouă. Cât de mare este acest mister! În acel moment, în sinagoga din Cafarnaum, cine putea să-l înțeleagă? Sub ochii discipolilor și ai iudeilor se adevereau profețiile și se împlineau timpurile mesianice; se găseau cu toții în fața lui Cristos și ascultau învățăturile sale. Cum puteau să-și dea seama de această mare noutate? Ar fi putut ei să pătrundă misterul?

Fiind la picioarele crucii împreună cu Maria, Ioan a văzut cum Învățătorul său, Isus Cristos, și-a jertfit trupul pe cruce - natura sa umană - și cum s-a dăruit ca preț de răscumpărare pentru viața lumii. Însă nu va înțelege în acel moment, pe Calvar, marele mister pe care îl trăia. Îl va înțelege cu ajutorul Duhului Sfânt, însă mai târziu.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
“Dumnezeule atotputernic şi veşnic, luminaţi de Duhul Sfânt,
noi îndrăznim să te numim Tată;
desăvârşeşte în inimile noastre
spiritul de fii adoptivi,
ca să putem intra în moştenirea făgăduită”.

Gândurile mele
Dumnezeu însuși intervine în cursul istoriei, pătrunde inima omului cu puterea cuvântului său și luminează cu harul divin calea celor care cred în el. Cel care are credință și primește mesajul său, este învățat de Dumnezeu. Acesta se îndreaptă spre Isus, spre Cristos, și primește darul mântuirii, primește viața veșnică.
Fiind la picioarele crucii împreună cu Maria, Ioan a văzut cum Învățătorul său, Isus Cristos, și-a jertfit trupul pe cruce - natura sa umană - și cum s-a dăruit ca preț de răscumpărare pentru viața lumii.
Trimiteți un comentariu