miercuri, 9 septembrie 2015

Bucuria de a trăi - Duminica a XXIII-a din Timpul de peste An (Anul B)

NICIODATĂ SURZI ȘI MUȚI
“Bucuria de a trăi”
Is 35,4-7a; Ps 145; Iac 2,1-5; Mc 7,31-37

În țară străină,
în ținutul Decapole,
Isus redă sănătatea
unui surd care vorbea cu greu.
Și toți sunt peste măsură de uluiți.
El este Mesia
și pe toate le face bine.
Orice om poate să se bucure de viață,
trăind în comuniune cu ceilalți frați
și cântând faptele minunate ale Domnului.

Contextul: Isus în ținutul Decapole
Isus se găsește în afara Palestinei. După vindecarea fiicei unei femei siro-feniciene, evanghelia după Marcu spune că Isus a părăsit ținutul Tirului. Într-adevăr, el trece prin Sidon, apoi se îndreaptă spre Marea Galileii și nu se oprește în această zonă, ci se duce în teritoriul Decapole. Renumele lui Isus ajunsese și în acest teritoriu păgân și el este deja cunoscut ca marele profet din Nazaret care poate să-i vindece pe cei bolnavi. Încrezători, câțiva oameni aduc la Isus un surd care vorbește cu greu și îi cer să-și pună mâinile peste el. La sfârșitul pericopei, evanghelistul notează cu grijă acest aspect deosebit: peste măsură de uluiți, oamenii afirmă că Isus din Nazaret le face pe toate bine, îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească.
Isus este Mesia. El îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema despre îngrijirea vieții.
  • În prima lectură, autorul sacru rostește un oracol în care vestește celor slabi de inimă că Domnul, Dumnezeul lor, vine să-i mântuiască: „Atunci se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor se vor destupa. Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba celui mut va striga de bucurie. Căci vor ţâşni ape în pustiu şi râuri în stepă”.
  • În a doua lectură, apostolul Iacob le cere fraților săi în credință să nu admită părtinirile, și îi îndeamnă: „Ascultaţi, fraţii mei iubiţi! Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai împărăţiei pe care el a promis-o celor care îl iubesc?”.
  • În evanghelie, Marcu relatează vindecarea făcută de Isus în ținutul Decapole și menționează reacția mulțimilor: „Toate le-a făcut bine; chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.

Perspectiva: „un surd”, „éffata”, „toate le-a făcut bine”

1. „I-au adus un surd care vorbea cu greu şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el”
Isus se află dincolo de Galileea, în partea de sud-est, în ținutul Decapole. În această regiune locuită de diferite populații, el e deja cunoscut, iar oamenii vorbesc despre tot ceea ce a făcut pentru cei bolnavi și pentru cei nevoiași în țara lui Israel și în ținutul Tirului și al Sidonului. Acum, Isus din Nazaret, care poate să-i vindece pe cei orbi și pe cei surzi, pe cei șchiopi și pe cei muți, se află chiar în mijlocul lor, iar ei îl caută și nu doresc să le scape ocazia de a vorbi cu el și de a-i aduce la el pe cei bolnavi.

Câțiva oameni îl aduc la Isus pe un concetățean de-al lor, un surd care vorbește cu greu, și îi cer să invoce asupra lui binecuvântarea divină. Prietenul lor nu aude și nici nu vorbește bine, însă ei știu că în alte părți Isus i-a vindecat pe cei care aveau aceste boli. Încrezători că vor fi ascultați, ei cred că Isus poate să-l vindece pe prietenul lor.

2. „Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba. Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: „Éffata!”, care înseamnă „Deschide-te!”
Isus ascultă rugămintea oamenilor care l-au însoțit pe omul surd și bâlbâit. Găsindu-se însă întro țară străină, are o anumită reținere. Pentru prima dată, îl ia deoparte pe cel bolnav, de sub privirile mulțimii, și face două gesturi: îi pune degetele în urechi și îi atinge limba cu salivă. Apoi, privind spre cer - implorând milostivirea lui Dumnezeu - suspină și îi spune celui bolnav: „Deschide-te”.

Și cel surd și bâlbâit se vindecă pe loc. Însă nu prin gestul atingerii urechilor și al limbii, ci prin cele trei gesturi deosebite făcute de Isus: ridicarea ochilor spre cer, suspinul făcut și cuvântul rostit. Gesturile lui Isus au un efect miraculos imediat: se deschid urechile, se dezleagă limba, iar omul aude și vorbește corect.

3. „Peste măsură de uluiţi, spuneau: «Toate le-a făcut bine; chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească»”
Evanghelistul Marcu notează reacția celor prezenți și cuvintele rostite de aceștia după vindecarea făcută de Isus. Cu toții sunt peste măsură de uluiți. Isus le-a făcut pe toate bine. Prin gesturile sale, cei orbi își recapătă vederea, cei surzi își redobândesc auzul, cei șchiopi umblă și cei muți vorbesc. Marii profeți de altă dată, care au trăit în țara lui Israel, au vorbit despre un om deosebit, despre Mesia, și despre sosirea unui timp mesianic. Cine este acum Învățătorul din Nazaret?

Cu adevărat, aici, în ținutul Decapole, cei străini văd că timpurile mesianice se împlinesc odată cu Isus. Și ei constată că orice om, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, este chemat să-și trăiască viața din plin. Iar acest fapt este minunat. Orice om, fără nicio deosebire, vine pe acest pământ pentru a se bucura de viață, trăind în libertate și în comuniune cu ceilalți frați de-ai săi, și cântând faptele minunate ale lui Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tău
pentru a ne răscumpăra
şi a ne face copiii tăi adoptivi,
te rugăm, priveşte cu bunătate la fiii iubirii tale
şi dăruieşte-le tuturor celor care cred în Cristos
libertatea adevărată şi moştenirea veşnică”.

Gândurile mele
Isus este Mesia. El pe toate le-a făcut bine și a redat oricărui om bucuria de a-și trăi viața.
Orice om, fără nicio deosebire, vine pe acest pământ pentru a se bucura de viață, trăind în libertate și în comuniune cu ceilalți frați de-ai săi, și cântând faptele minunate ale lui Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu