duminică, 27 septembrie 2015

În numele lui Isus - Duminica a XXVI-a din Timpul de peste An (Anul B)

PENTRU SAU ÎMPOTRIVĂ
“În numele lui Isus”
Num 11,25-29; Ps 16; Iac 5,1-6; Mc 9,38-43.45.47-48

Isus este în favoarea tuturor
și este al tuturor.
Nimeni nu este stăpân
peste numele lui Isus
și peste puterile sale supranaturale.
Fără nicio distincție,
și cei mici
și cei care au un renume în comunitate,
toți sunt chemați să trăiască evanghelia din plin.


Contextul: pentru sau împotriva lui Isus
Evanghelia îl prezintă pe Isus la Cafarnaum. Aici, el le dă discipolilor această nouă învățătură: mai mare este cel care slujește, iar grija față de cei mici este unitatea de măsură pentru Împărăția lui Dumnezeu. Evanghelia descrie apoi singurul moment în care Ioan vorbește cu Isus în numele celor doisprezece discipoli. Ioan îi povestește lui Isus faptul că, puțin mai înainte, l-au văzut pe unul care alunga diavoli în numele lui și imediat, împreună cu ceilalți discipoli, l-au oprit pentru că nu urmează grupul lor. Atunci Isus intervine, corectează mentalitatea greșită a discipolilor săi - care doresc să protejeze oarecum felul de a acționa al Învățătorului lor - și apoi le dă mai multe învățături. În centrul acestora se găsesc învățături despre apartenența la o comunitate, despre grija față de cei mici și neajutorați și despre hotărârea de a trăi evanghelia pe deplin.
Isus este Învățătorul. El le dă discipolilor săi mai multe învățături.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema aparatenenței la o comunitate de credință.
  • În prima lectură, autorul sacru vorbește despre revărsarea Duhului lui Dumnezeu asupra celor șaptezeci de bătrâni ai poporului, subliniază coborârea Duhului asupra lui Eldad și Medad și accentuează cuvintele pe care Moise le adresează lui Iosue: „Eşti tu gelos pentru mine? De-ar fi tot poporul Domnului profeţi! Şi de-ar pune Domnul duhul său peste ei!”
  • În a doua lectură, Iacob vorbește despre riscul bogățiilor, amintește de exploatarea lucrătorilor și a celor neajutorați și spune creștinilor bogați din comunitate: „Voi aţi trăit pe pământ în lux şi în plăceri; v-aţi îngrăşat inimile pentru ziua tăierii. L-aţi osândit şi l-aţi ucis pe cel drept, iar el nu vi s-a împotrivit”.
  • În evanghelie, Isus corectează mentalitatea greșită a discipolilor față de persoana sa, menționează grija față de cei mici și subliniază angajamentul total pentru evanghelie: „Oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară trasă de măgar şi ar fi aruncat în mare”.

Perspectiva: „Ioan”, „sunteți ai lui Cristos, „cred în mine”

1. „Ioan i-a zis lui Isus: «Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu ne urmează»”
Ioan, fiul lui Zebedeu, vorbește pentru prima dată în numele întregului grup al celor doisprezece. El este unul dintre primii patru discipoli chemați de Isus și împreună cu fratele său, Iacob, se distinge de ceilalți discipoli prin ambiția sa. Și-a câștigat, de fapt, numele de „fiul tunetului”. Discipolul Ioan îi povestește Învățătorului un fapt tocmai întâmplat. Împreună cu ceilalți discipoli, a văzut pe unul care scoatea diavoli în numele lui. L-au oprit imediat, deoarece acel om nu făcea parte din grupul lor și nici nu-i urma. Era un intrus. Cum poate un străin să-i alunge pe diavoli în numele lui Cristos dacă nu îl cunoaște, dacă nu-l urmează, dacă nu crede în el?

Evanghelia notează preocuparea discipolilor și arată cum Isus corectează atitudinea greșită și mentalitatea restrictivă a acestora. Cei doisprezece nu sunt stăpâni peste numele lui Isus și peste puterile sale supranaturale. Ei nu au o prerogativă exclusivă asupra mesajului evangheliei. Mântuirea este adusă de Isus. Vestirea evangheliei este opera lui Isus, Învățătorul lor. Vestirea evanghelie nu se face numai prin intermediul discipolilor, ci și prin intermediul acelora care sunt în sintonie cu mesajul lui Isus. Există un munte de bine în ceilalți.

2. „Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata!”
Un simplu gest de simpatie și de solidaritate făcut în numele lui Isus - un pahar cu apă, primirea celuilalt, pomana - față de cei care sunt ai lui Isus este suficient pentru a obține răsplata Împărăției lui Dumnezeu. Faptele mici contează, nu cele care sunt trâmbițate. Dacă faptele mici sunt împlinite cu iubire și în numele lui Isus, sunt semne clare ale credinței în el.

Peste puțin timp, la Ierusalim, unde îl conduce călătoria deja începută, Isus își va oferi viața ca preț de răscumpărare pentru toți oamenii. Gestul său va fi foarte mare. O jertfă totală. De-a lungul drumului, însă, el nu uită faptele mici din viața de zi cu zi, deoarece chiar aceste fapte dovedesc iubirea față de celălalt. Pe calea vieții, Isus este prezent în celălalt care crede în el, și se identifică cu celălalt care nu îl cunoaște. Mesajul este foarte clar: și cel care îl urmează pe Isus și cel care nu îl cunoaște valorează cu adevărat foarte mult.

3. „Oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară trasă de măgar şi ar fi aruncat în mare”
Însă cine sunt cei mici? Oare nu sunt chiar copiii și cei săraci și cei neajutorați din comunitate? Cine are un renume în comunitate datorită poziției sale sociale sau economice este chemat să de-a exemplu celorlalți. Exemplul rău și atitudinea negativă duce la păcat și îl îndepărtează pe celălalt de Dumnezeu. Nimeni nu este superior celuilalt. Nimeni nu poate să disprețuiască pe cei săraci și pe cei mici. Cine îl urmează pe Isus este radical în alegerea sa de credință. În limbaj metaforic, acesta îndepărtează imediat ceea ce este infectat (mâna, piciorul, ochiul) dacă îi este motiv de păcat, dacă îi amenință viața, dacă îi întunecă credința, dacă îl îndepărtează de răsplata Împărăției lui Dumnezeu.

La școala Învățătorului, Ioan ajunge să recunoască privirea iubitoare a lui Isus față de toți, chiar și față de cei care nu fac parte din grupul discipolilor săi. Într-adevăr, în evanghelie și în scrierile sale, Ioan mărturisește că Învățătorul și-a arătat simpatia față de toți.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
“Dumnezeule, care îţi dezvălui atotputernicia
mai ales prin milă şi iertare, te rugăm,
revarsă necontenit harul tău asupra noastră,
pentru ca, grăbindu-ne în întâmpinarea făgăduinţelor tale,
să ne facă părtaşi de bunurile cereşti”.

Gândurile mele
Dacă faptele mici sunt împlinite cu iubire și în numele lui Isus, sunt semne clare ale credinței în el.
Există un munte de bine în ceilalți.
Nimeni nu este superior celuilalt. Nimeni nu poate să disprețuiască pe cei săraci și pe cei mici. Cine îl urmează pe Isus este radical în alegerea sa de credință.
Trimiteți un comentariu