sâmbătă, 3 octombrie 2015

Punându-și mâinile - Duminica a XXVII-a din Timpul de peste An (Anul B)

EGALITATE ȘI GINGĂȘIE
“Punându-și mâinile”
Gen 2,18-24; Ps 127; Ev 2,9-11; Mc 10,2-16

Încă de la început,
Creatorul a plămădit bărbatul și femeia
ca două ființe egale și complementare,
care își găsesc plinătatea
în relația dintre ei.
Dumnezeu a orânduit ca ei să se unească,
să fie rodnici
și să aibă același proiect de viață.

Contextul: căsătoria și divorțul
Continuă călătoria lui Isus spre Ierusalim. De data aceasta, evanghelia îl prezintă pe Isus în Iudeea și dincolo de Iordan, în Perea. Și în aceste părți, mulțimea îl caută cu entuziasm. Recunoaște în el pe marele Învățător care atrage și fascinează cu stilul său de viață și cu modul său de a învăța. Acum, evanghelia prezintă o întrebare răutăcioasă. Cunoscând părerea lui Isus despre divorț, fariseii îl pun la încercare și îl întreabă dacă îi este permis unui bărbat să-și lase femeia. În dialogul care se iscă, Isus le răspunde fariseilor la întrebare și își expune învățătura. Referitor la relația dintre soție și soț, insistă pe lege naturală, pe legea lui Dumnezeu și pe egalitatea dintre soți, spunând: „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Iar cât privește raportul dintre mame și copii, Isus propune o atenție și o gingășie totală, deoarece Împărăția lui Dumnezeu aparține acelora care sunt asemenea copiilor. La sfârșitul relatării, Marcu nu spune nimic despre reacția fariseilor la răspunsul lui Isus. Peste puțin timp, însă, în capitolul doisprezece, fariseii își vor face simțită prezența, de data aceasta pentru a-l încerca din nou pe Isus și pentru a-i căuta un prilej de acuză.
Isus este Învățătorul. El spune că legământul căsătoriei e indisolubil și propune copiii ca model.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema divorțului și a copiilor ca model.
  • În prima lectură, autorul sacru relatează despre creația animalelor și a păsărilor, povestește modul în care Dopmnul a plămădit-o pe prima femeie și spune: „De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup”.
  • În lectura a doua, autorul sacru îl prezintă pe Isus ca mire al bisericii și ca model al iubirii dintre soți: „Și cel care sfinţeşte, şi cei sfinţiţi, toţi au aceeaşi origine. De aceea nu se ruşinează să-i numească fraţi”.
  • În evanghelie, Isus răspunde mai întâi la întrebarea fariseilor despre despărțirea bărbatului de femeie, iar apoi, mustrându-i pe discipoli, spune: „Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu!”

Perspectiva: „este permis unui bărbat?”, „Dumnezeu a unit”, „punându-şi mâinile”

1. „S-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia”
Fariseii își fac simțită prezența și dincolo de Iordan, în Perea, o zonă destul de îndepărtată de Ierusalim. Ei se duc la Isus ca să-l pună la încercare. Întrebarea lor despre divorț este răutăcioasă și răstălmăcește legea. Nu prezintă cu exactitate ceea ce legea lui Moise prevedea și nu menționează actul de despărțire, care putea să fie scris numai de soț, cu scopul despărțirii de soție. Întrebarea fariseilor este întortochiată. Problema permiterii despărțirii de soție este un subiect interpretat diferit și de discipolii rabinului Shamai și de dicipolii rabinului Hillel. Isus oare de partea cui este? Care este părerea lui despre despărțirea de soție? Care este poziția lui față de legea lui Moise?

Isus cunoaște disputele despre subiectul despărțirii bărbatului de femeie. El cunoaște interpretările timpului despre permiterea despărțirii de soție pentru motivul infidelității acesteia sau pentru motivul că bărbatului nu i-ar mai fi plăcut de femeia sa. De aceea, nu ia în seamă interpretările despre divorț, ci îi întreabă mai întâi pe farisei: „Ce v-a poruncit Moise?”. Mai apoi, mutând subiectul de pe planul prescrierilor lui Moise pe planul legii naturale, a legii lui Dumnezeu și a egalității dintre soți, Isus își expune învățătura: „De la începutul creaţiei, Dumnezeu i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup”.

2. „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”
Cel care a permis divorțul nu este Dumnezeu, ci omul. Este Moise. În timpurile lui, „din cauza împietririi inimii” (”sklerokardìa” în greacă) și din cauza lipsei de iubire și a păcatului, marele Moise a prevăzut un act de despărțire. La început, însă, nu exista inima împietrită și nu se vorbea despre divorț. Bărbatul și femeia au fost creați unul pentru celălalt.

Creatorul a plăsmuit bărbatul și femeia ca două ființe egale și complementare, care își găsesc plinătatea în relația dintre ei. Încă de la început, Dumnezeu a voit ca bărbatul și femeia să formeze întrun anumit mod o unică persoană, prin unirea intimă a trupurilor lor și prin împărtășirea aceleeași sorți prin legământul căsătoriei. Dumnezeu a orânduit ca ei să se unească unul cu celălalt, să fie rodnici și să fie părtași la același proiect de viață.

Întorși acasă - notează evanghelia - discipolii vor să înțeleagă mai bine învățătura lui Isus despre despărțirea bărbatului de femeie. Atunci, ținând cont de la planul lui Dumnezeu de la început, Isus face această precizare: și bărbatul și femeia - fiind egali între ei - dacă își lasă soția sau soțul și se căsătoresc cu un nou partener, batjocorăsc legătura căsătoriei și comit adulter. Căsătoria este indisolubilă.

3. „Cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei”
Câțiva părinți îi aduc pe copii lor la Isus și îi cer să-i binecuvânteze punându-și mâinile peste ei. Situația creată nu este însă pe placul discipolilor. Mai mult, aceștia se simt deranjați și chiar îi îndepărtează pe copii de Isus, certându-i pe părinți. Evanghelia notează că Isus este cuprins de indignare față de comportamentul discipolilor săi, și imediat după aceea îi propune pe copii ca exemplu pentru cei care se apropie de el și ca model pentru cei care vor să intre în Împărția lui Dumnezeu.

Evanghelistul Marcu povestește momente în care Isus este prezentat cu trăsături omenști excepționale. El prezintă atenția lui Isus față de om, față de femeie și față de copii, și marea sa preocupare pentru demnitatea lor voită de Dumnezeu. Fericirea oricărei persoane este culmea întregului proiect de viață voit de Dumnezeu pentru creaturile sale. Bărbatul și femeia sunt creați unul pentru celălalt, ca două ființe egale, părtașe la aceeași fericire. Iar grija și gingășia lor față de copii devine model pentru cei care doresc să se realizeze prin iubire, să-l întâlnească pe Domnul și să intre în împărăția ceurilor.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi veşnic, în iubirea ta nesfârşită,
tu le dăruieşti celor ce te imploră mai mult decât merită şi doresc;
te rugăm, revarsă mila ta asupra noastră:
eliberează-ne conştiinţa de tot ce o nelinişteşte
şi dăruieşte-ne ceea ce nu îndrăznim să-ţi cerem în rugăciune”.

Gândurile mele
Creatorul a plăsmuit bărbatul și femeia ca două ființe egale și complementare, ca două ființe care își găsesc plinătatea în relația dintre ei.
Dumnezeu a voit ca bărbatul și femeia să formeaze întrun anumit mod o unică persoană, prin unirea intimă a trupurilor lor și prin împărtășirea aceleeași sorți prin legământul căsătoriei.
Trimiteți un comentariu