duminică, 11 octombrie 2015

Vinde ce ai - Duminica a XXVIII-a din Timpul de peste An (Anul B)

TÂNĂRUL BOGAT
“Vinde ce ai”
Înț 7,7-11; Ps 89; Ev 4,12-13; Mc 10,17-30

Știe că viața de după moarte
este marele dar al lui Dumnezeu,
dar și o străduință din partea sa.
De aceea, întreabă pe Isus ce trebuie să facă
pentru a moșteni mântuirea veșnică.
Răspunsul îl lasă pe tânărul bogat
destul de încurcat.
Dacă este atât de legat de cele pământești,
cum poate să îmbrățișeze calea lui Isus?

Contextul: tânărul bogat
După ce le-a dat fariseilor învățătura despre căsătorie, Isus iese din acea casă și își continuă calea spre Ierusalim. Pe drum, un tânăr bogat fuge în întâmpinarea lui, îngenunchează - gest care arată marele respect pe care îl are față de Isus - și îl întreabă care este calea spre viața veșnică. Privindu-l, Isus îi dă un răspuns, însă el nu îl acceptă. Este foarte bogat. Prea atașat de avantajele obținute de la bunurile sale, refuză sfatul de a vinde totul și de a-l urma pe Învățătorul din Nazaret. Nu poate să renunțe la bogățiile și la siguranța deja obținută, pentru ca să se alăture mai apoi grupului de discipoli. În continuare, evanghelia prezintă învățătura pe care Isus o dă discipolilor despre pericolul bogățiilor, iar la sfârșit povestește dialogul despre răsplata rezervată celor care știu să renunțe la cele pământești.
Isus este Învățătorul. El reafirmă valoarea superioară aleasă de cei care îl urmează.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidență tema despre cea mai mare valoare.
  • În prima lectură, autorul sacru aduce un elogiu înțelepciunii, care are o valaore superioară și este mai de preț decât puterea și bogăția, și spune: „Am iubit-o mai mult decât sănătatea şi frumuseţea şi am preferat să o am în locul luminii, căci strălucirea care vine de la ea este fără apus. Au venit la mine toate cele bune împreună cu ea şi bogăţie fără măsură este în mâinile ei”.
  • În a doua lectură, autorul sacru atribuie cuvântului lui Dumnezeu cea mai mare valoare: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii”.
  • Evanghelia povestește dialogul dintre Isus și tânărul bogat, în care reafirmă valoarea superioară aleasă de cei care îl urmează pe Isus, renunțând la cele lumești: „Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: «Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!»”.

Perspectiva: “ce trebuie să fac?”, “dă săracilor”, “noi am lăsat toate”

1. „Un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: «Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?»”
Urmat de discipoli, Isus își continuă drumul spre Ierusalim. Un tânăr bogat vine în fugă și îngenunchează înaintea lui. Crede în mântuirea veșnică și știe că viața de după moarte este darul lui Dumnezeu, dar și o străduință din partea sa. Cu mare respect, recunoscându-i autoritatea și numindu-l bun, îi cere Învățătorului din Nazaret să-i spună ce trebuie să facă pentru a moșteni viața de pe urmă.

Răspunsul imediat al lui Isus surprinde așteptările tânărului. Pentru ce îl numește bun? Tatăl ceresc, care s-a revelat în decursul istoriei mântuirii, numai el este bun. Sau, poate, recunoaște în el pe Mesia cel mult așteptat? Întrebarea despre viața veșnică trebuie pusă lui Dumnezeu, iar răspunsul se găsește în poruncile din decalog. Însă el cunoaște deja calea propusă de aceste porunci: „Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!” Mai mult, notează evanghelia, este un practicant fidel al legii încă din tinerețea sa. Ce îi mai lipsește oare?

2. „Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: «Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!»”
Isus își exprimă marea prețuire față de tânărul bogat prin gesturi concrete de afecțiune. Îl privește cu drag și îl îmbrățișează. Apoi, pe neașteptate, îl invită să vândă toate, să dea săracilor cele obținute și să-i urmeze calea. Este vorba de o alegere cu adevărat radicală și fără condiționări. El este sărac. Iar cine îl urmează, îmbrățișează vocația sa cu multă hotărâre și fără prea multe calcule, recunoscâd în el pe Mesia și încredințându-se providenței lui Dumnezeu.

Începutul atât de promițător se încheie din nefericire cu un refuz total. Tânărul bogat nu poate să nu se gândească la avantajele oferite de bunurile sale. Prea atașat de bogății, refuză fie îndemnul dea vinde totul, fie invitația de împărtăși calea lui Isus. Nu se simte în stare. Nu poate să renunțe la bogății. Cu fața tristă, pleacă mâhnit, gândind la viața sa din totdeauna.

„Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!”, spune Isus privind în jur și la discipolii săi. „Mai ușor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului”. Însă acest fapt nu trebuie să neliniștească și să tulbure pe nimeni, deaorece harul divin îndepărtează slăbiciunea omenească și face ca pentru Dumnezeu toate să fie posibile. Mântuirea este darul lui Dumnezeu.

3. „Petru a început să-i spună: «Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!»”
Petru iese în față și notează faptul că el a lăsat toate - meserie și bunuri, tată și familie - pentru a urma calea Învățătorului său. Și asemenea lui, au renunțat la tot ceea ce aveau și ceilalți discipoli. Sunt săraci cu adevărat și se simt cu totul liberi. Practic, împărtășesc idealul evangheliei și sunt credincioși învățăturilor primite. Acum, așteptările lor sunt totuna cu promisiunile făcute. Care va fi răsplata lor?

Evanghelia transmite promisiunea făcută de Isus celor care renunță la toate pentru a îmbrățișa cauza evangheliei. Răsplata este de sută la sută fie aici, fie în viața de dincolo. Renunțările făcute și persecuțiile care vor veni îi vor ajuta pe discipoli să trăiască întro frățietate mai puternică și să se încreadă în harul lui Dumnezeu. În comunitatea lor, bunurile și persoanele la care au renunțat vor fi pe deplin înlocuite de calea nouă împărtășită cu ceilalți frați în credință.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Te rugăm, Doamne,
ca harul tău să ne întâmpine
şi să ne însoţească pururi,
ca să nu încetăm niciodată de a face binele”.

Gândurile mele
El este sărac. Iar cine îl urmează, îmbrățișează vocația sa cu multă hotărâre și fără prea multe calcule, încredințându-se providenței lui Dumnezeu.
Mântuirea este darul lui Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu