sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Cu putere mare - Duminica I din Advent (Anul C)

FIUL OMULUI
Cu putere mare”
Ier 33,14-16; Ps 24; 1Tes 3,12-4,2; Lc 21,25-28.34-36

Soseşte un timp nou.
Evanghelia, respinsă de poporul lui Israel,
va fi vestită tuturor neamurilor.
Mai întâi, vor exista prigoane,
după acestea, însă, va veni Fiul Omului.
Cei care îl urmează pe Cristos,
plini de speranţă,
îşi vor ridica privirea,
pentru că se apropie mântuirea lor.

Contextul: semnele sfârşitului
Isus se găseşte la Ierusalim. El învaţă şi are mai multe discuţii, în care îşi exprimă compasiunea faţă de împietrirea inimii fariseilor, scribilor şi saduceilor. Plânge cu adevărat. Îşi exprimă durerea pentru frumuseţea şi măreţia templului şi a cetăţii Ierusalimului care nu vor mai fi şi prevesteşte timpul distrugerii acestora. Câtă lipsă de credinţă! Locuitorii Ierusalimului nu recunosc semnele timpurilor. Din ceea ce se vede, „nu va rămâne piatră peste piatră”. Domnul a vizitat acest loc, însă nu a fost primit, nici recunoscut. Atunci, discipolii îl întreabă pe Învăţătorul lor: „Când se vor întâmpla acestea şi care va fi semnul că ele se vor întâmpla?” Evanghelia după Luca prezintă răspunsul lui Isus în „discursul escatologic” şi descrie semnele care prevestesc venirea Fiului Omului. Discursul escatologic se încheie apoi cu parabola smochinului. Fiecare să fie atent!
Isus este Fiul Omului. El destăinuie semnele care prevestesc venirea sa în glorie.

La izvoarele Cuvântului
Textele liturgice scot în evidenţă venirea lui Isus Cristos.
  • În prima lectură, profetul Ieremia vesteşte: „Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus cu privire la casa lui Israel şi cu privire la casa lui Iuda!”
  • În a doua lectură, apostolul Paul îi îndeamnă pe tesaloniceni: „Fraţilor, pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum suntem noi faţă de voi, ca să întărească inimile voastre, aşa încât să fiţi fără prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toţi sfinţii săi”.
  • Evanghelia prezintă o parte din discursul escatologic, în care Isus spune discipolilor săi: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor (...). Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie”.

Perspectiva: „vor fi semne”, „îl vor vedea pe Fiul Omului”, „aveţi grijă de voi”

1. „Isus le-a zis discipolilor săi: «Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor»”
Isus se găseşte în templul din Ierusalim. Deşi a ajuns la sfârşitul călătoriei sale, iar activitatea sa publică este la sfârşit, mulţimea discipolilor încă se adună în jurul lui pentru a-i asculta învăţăturile. Puţine zile mai sunt până la patima şi moartea sa pe cruce.

Evanghelia menţionează uimirea unora care văd frumuseţea grandioasă a templului şi apoi, dintr-odată, schimbă perspectiva. Totul se va schimba! Nu va rămâne piatră peste piatră. Isus prevesteşte distrugerea templului, iar peste discipolii săi se aşterne o linişte de mormânt. Uimiţi peste măsură, discipolii îndrăznesc să-l întrebe: „Învăţătorule, când se va întâmpla aceasta? Care va fi semnul?”

Vălul de linişte este înlăturat încetul cu încetul şi compătimirea lui Isus se aşterne în cuvinte. Câtă necredinţă îndârjită în Ierusalim. Războiul aproape că a ajuns sub zidurile cetăţii. Devastarea şi distrugerea sunt iminente. Soseşte judecata lui Dumnezeu asupra cetăţii sfinte şi asupra întregii ţări, deoarece nu au recunoscut timpul în care au fost vizitate de Mesia. Vor fi semne pe bolta cerului – în soare, în lună şi în stele – iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Toate aceste fenomene cosmice şi terestre vor semăna groaza şi neliniştea în oameni.

2. „Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie”
Semnele care anunţă sfârşitul se vor întâmpla înainte de venirea finală a Fiului Omului. La vederea acestor semne, cei care cred în Cristos trebuie să fie tari şi să-şi ridice privirea. Venirea iminentă a Fiului Omului, cu putere şi cu mare glorie, este motiv de bucurie şi marchează victoria lor, a celor care au rămas fideli până la sfârşit. Se apropie răscumpărarea lor. Momentul escatologic al Fiului Omului va duce la împlinire promisiunile făcute de Dumnezeu poporului său.

Cine recunoaşte semnele sfârşitului – subliniază parabola smochinului – acela poate să înţeleagă planul de mântuire al lui Dumnezeu. Isus însuşi subliniază autenticitatea celor anunţate de el, iar evanghelia notează că chiar dacă cerul şi pământul vor trece, cuvintele sale nu vor trece.

3. „Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii”
Căderea Ierusalimului şi devastarea acestuia va marca începutul unui timp nou, în care evanghelia va fi vestită tuturor popoarelor. Înainte ca toate să se fi întâmplat, Isus îi îndeamnă pe discipolii săi să aibă grijă şi să fie tari în credinţă. Ziua sfârşitului va sosi pe neaşteptate.

Noua comunitate de credinţă, Biserica, mai ales în primele secole, va trăi din plin evenimentele prevestite în discursul escatologic, ţinut de Isus în templul din Ierusalim. Primii creştini, deşi vor trece prin mari persecuţii, vor învăţa să stea drepţi şi să-şi ridice privirea, ştiind că sunt părtaşi la patima şi moartea lui Isus Cristos. Situaţiile prin care vor trece, situaţii foarte grele, nu vor fi niciodată o cauză de teamă, ci de mare speranţă. Ei vor crede cu tărie că mântuirea lor este aproape.

În mijlocul persecuţiilor şi atenţi la semnele timpurilor, creştinii stau mereu de veghe. Privind spre Cristos – judecătorul şi salvatorul care îi face părtaşi pe cei credincioşi de învierea sa – ei aşteaptă cu bucurie venirea sa glorioasă. În orice moment, se străduiesc să se îndepărteze de păcat şi se roagă cu însufleţire: „Vino, Doamne Isuse!”.

Pentru ca viaţa să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, te rugăm,
întăreşte voinţa credincioşilor tăi,
pentru ca, ieşind cu fapte de dreptate în întâmpinarea lui Cristos care vine,
să se învrednicească
a sta de-a dreapta lui în împărăţia cerurilor”.

Gândurile mele
Primii creştini, deşi vor trece prin mari persecuţii, vor învăţa să stea drepţi şi să-şi ridice privirea, ştiind că sunt părtaşi la patima şi moartea lui Isus Cristos, unicul mântuitor.
Venirea iminentă a Fiului Omului, cu putere şi cu mare glorie, este motiv de bucurie şi marchează victoria celor care au rămas fideli până la sfârşit.
Trimiteți un comentariu