sâmbătă, 24 decembrie 2016

Nașterea lui Isus - Nașterea Domnului (Noaptea de Crăciun)

CRISTOS DOMNUL
„Nașterea lui Isus”
Is 9,1-6; Ps 95; Tt 2,11-14; Lc 2,1-14

Timpurile se împlinesc la Betleem,
iar profețiile mesianice se adeveresc:
într-un ambient sărac și umil
Fecioara Maria îl naște
pe Mântuitorul, Cristos Domnul.
În aceeași noapte, un înger al Domnului,
le vestește păstorilor nașterea lui Isus
și le dă acest „semn”:
„Un prunc înfășat în scutece
și culcat în iesle”.
În grotă și în împrejurimi, îngerii cântă: „Gloria”.

Contextul: nașterea lui Isus
Bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni se arată în sărăcia din Betleem, o mică cetate a lui David, în Iudeea. Este timpul recensământului decretat de împăratul August pentru toți cei care se aflau sub domnia sa. Iosif și Maria se îndreaptă spre Betleem pentru a-și împlini obligațiile civice. Iar aici, Mariei i se împlinesc zilele ca să nască. Bat la uși pentru a găsi un loc potrivit. Însă, nu-i primește nimeni. În afara cetății, unde păstorii se retrăgeau cu oile, mai exact într-o grotă, Maria îl aduce pe lume pe întâiul său născut, pe Isus. Maria, Iosif și copilul se găsesc înconjurați de păstori și de îngeri, care cântă: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace oamenilor pe pământ”.
Copilul Isus este Mântuitorul. El s-a născut din Fecioara Maria, la Betleem, în sărăcie.

Liturgia Cuvântului
Textele liturgice evidențiază venirea Domnului în mijlocul oamenilor.
  • În prima lectură, Isaia profețește: „Ei se bucură înaintea ta (…). Căci un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă; semnul puterii este pe umerii lui. Numele lui este: Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic, Principe al păcii”.
  • În a doua lectură, sfântul Paul îi spune lui Tit: „Harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor”.
  • Evanghelia după Luca relatează cum Maria, la Betleem, „a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeţi”; el este „Mântuitorul”, „Cristos Domnul”.

Perspectiva: „Betleem”, „fiul său întâiul născut”, „Mântuitorul”

1. „Iosif s-a dus în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem”
Iosif este un „om drept”. În timpul în care Maria, logodnica sa, era plecată la Ain-Karim, la verișoara sa Elisabeta, își pregătește cu grijă casa din Nazaret, în Iudeea. Are vise și planuri mari de viitor. Probabil nu știe încă nimic despre noutățile care îi vor schimba viața pentru totdeauna.
Cel Preaînalt are un plan cu totul special pentru Iosif. Când, printr-un înger, primește vestea că el este cel ales să fie tatăl purtător de grijă al lui Mesia, el se încredințează cu totul lui Dumnezeu. Cu siguranță nu îi este ușor să înțeleagă toate, însă începe să vadă că are un rol anume în planul de mântuire, care va schimba istoria și viața multora. Prin credința sa, întărită în cadrul celebrărilor din zi de sabat și luminată de citirea Scripturilor, el vede mâna lui Dumnezeu asupra familiei sale.

Vestea recensământului decretat de Roma ajunge în Palestina. Este primul de acest tip și toți trebuie să se înscrie, fiecare în cetatea de origine. Gândeau: un astfel de act este expresia unei structuri politice și economice; un act care consacră puterea omului asupra celuilalt, o putere care se organizează. Iosif ascultă de decretul imperial și își planifică totul cu multă grijă. El aparține de familia regală a lui David, iar pentru el și pentru familia sa, orașul în care trebuie să se înscrie este „Bayt Lahem”, Betleem, „orașul pâinii”, din Iudeea. Nu-și mai amintește dacă mai are rude acolo. Cu siguranță va avea nevoie de ajutor: Mariei i se împlinesc zilele ca să nască. Oricum ar fi, el este încrezător: acum este în planul lui Dumnezeu, el va avea grijă. Printre altele, se va găsi la nici zece kilometri de Ierusalim. Va profita de această ocazie pentru a urca la templu.

2. „Maria a născut pe fiul său întâiul născut”
Iosif și Maria sosesc la Betleem și constată că orașul s-a schimbat și de asemenea și cetățenii. Și, pe când erau ei acolo, Mariei i s-au împlinit zilele ca să nască. Cu multă grijă, Iosif cere ajutor și caută un loc cald. Cere celor pe care nu-i cunoaște, bate la ușa casei de oaspeți, umblă prin toată cetatea. Însă pentru ei nu există nimeni, nu există nici un loc.
Nu poate să renunțe. Caută în afara cetății. Vorbește cu păstorii și găsește un loc sărăcăcios, primitor și cald, într-o grotă. Se găsesc și animale în acest loc, un bou și un măgar.
În acest loc Maria „naște pe fiul său întâiul născut”. Acesta este un moment de extaz pentru mamă: ia în mâini propriul copil, pe însuși Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare bucurie: ține în brațe și mângâie copilul pe care îl va numi Isus, îl privește și îl simte pe acela pe care îngerul l-a numit Cel Sfânt și Mântuitorul. Cu grijă maternă, Maria înfășă copilul și îl culcă în iesle.

3. „Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul”
Între timp, câțiva „păstori făceau de strajă noaptea păzindu-și turma”. În plină noapte, cuprinși de mare frică, o lumină îi învăluie, iar un înger al Domnului le spune: „Nu vă temeți, vă vestesc marea bucurie mesianică, vouă și întregului popor: copilul abia născut, înfășat în scutece și culcat în iesle este Mântuitorul, Cristos Domnul. Mergeți și adorați-l”.
Evanghelia notează că după primirea acestei vești, păstorii văd o mulțime de îngeri care îl laudă pe Dumnezeu și care spun: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință”. Și păstorii își spun uimiți: Gloria lui Dumnezeu a coborât în mijlocul oamenilor, se găsește printre cei săraci.

Păstorii sunt simpli, oameni sărmani, iar pentru ei este imposibil să se prezinte în fața lui Dumnezeu. Și totuși, chiar ei sunt primii care primesc vestea îngerului și care recunosc în copilul abia născut în mijlocul lor, în simpla și săraca, dar calda și primitoarea grotă, chiar pe Mântuitorul. Gloria Celui Preaînalt a coborât în mijlocul lor, între cei umili și săraci, și s-a făcut el însuși umil și sărac, în persoana unui copil. Acum, Domnul este în mijlocul oamenilor.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
“Dumnezeule, tu ai luminat această noapte preasfântă
cu strălucirea lui Cristos, lumina cea adevărată.
Dă-ne, te rugăm, harul
să cunoaştem încă de pe pământ tainele luminii sale,
ca să ne desfătăm cu plinătatea bucuriei lui în ceruri”.


Gândurile mele
Aceasta este cea mai mare bucurie: Maria ține în brațe și mângâie copilul pe care îl va numi Isus, îl privește și îl simte pe acela pe care îngerul l-a numit Cel Sfânt și Mântuitorul.
Gloria Celui Preaînalt a coborât în mijlocul oamenilor, între cei umili și săraci, și s-a făcut el însuși umil și sărac, în persoana unui copil.
Trimiteți un comentariu