duminică, 1 ianuarie 2017

Mama lui Isus – Maria, Născătoare de Dumnezeu (01 ianuarie)

Maria
„Mama lui Isus”
Num 6, 22-27; Ps 66; Gal 4, 4-7; Lc 2,16-21

Dumnezeu, iubire și bunătate,
găsește iubire și bunătate
în peștera săracă a Betleemului.
Acesta este un itinerariu unic de credință:
mai întâi, „vestea” îngerului,
apoi, calea păstorilor în găsirea „semnului”,
în sfârșit, bucuria vederii „copilului”
și vestirea iubirii lui Dumnezeu față de oameni.
Și în timp ce toți îl slăvesc și-l laudă pe Dumnezeu
pentru iubirea sa infinită,
Maria păstrează în inima ei
misterul lui Dumnezeu care se întrupează.

Contextul: păstorii la ieslea lui Isus
După ce au primit vestea îngerului, păstorii s-au îndreptat plini de încredere spre Betleem pentru a verifica dacă este adevărată vestea adusă de înger. Și totul se adeverește. Ei găsesc „semnul”: „Maria, Iosif și copilul culcat în iesle”. Plini de bucurie, păstorii povestesc ce s-a întâmplat și devin ei înșiși vestitori ai nașterii lui Isus. Întorcându-se la turma lor, ei îl cinstesc pe Dumnezeu „pentru toate câte au auzit și au văzut”. Toți se mirau în fața mărturiei lor. Maria însă rămânea în liniște și se gândea la toate în inima ei.
Isus este fiul Mariei. El s-a născut la Betleem și a fost circumcis la opt zile de la naștere.

La izvoarele credinței
Textele liturgice fac referire la „semnul” crezut de păstori.
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă binecuvântările pe care Aron și urmașii săi preoți le vor pronunța asupra tuturor israeliților: „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească fața lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalțe fața spre tine şi să-ți dăruiască pacea!”
  • În a doua lectură, Paul subliniază schimbarea radicală împlinită de Isus Cristos: „Fraților, când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege, ca să primim înfierea”.
  • În evanghelie, Luca relatează cum păstorii merg și văd „semnul” dat de înger: „Ridicându-se, s-au dus în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat în iesle”.

Perspectiva: „la Betleem”, „copilul culcat în iesle”, „Maria păstra toate în inima ei”

1. „Să mergem până la Betleem să vedem ce s-a întâmplat”
Notează evanghelia că păstorii priveau la îngerii care se îndreptau spre cer. Prin cântecele lor de slavă, acești mesageri cerești au frânt calmul și normalitatea nopții: au adus o veste plină de bucurie și le-a încredințat păstorilor un semn.

Păstorii se priveau uimiți unii pe alții și își spuneau: „Îngerul ne-a descoperit nașterea Mântuitorului. Să mergem până la Betleem, să verificăm semnul pe care ni l-a dat și să vedem ce s-a întâmplat”. Păstorii credeau celor văzute și auzite! Sub ochii lor se întâmpla ceva misterios, ceva care se învăluia de taină pentru a se putea face descoperit. În simplitatea credinței, păstorii vedeau cum Dumnezeu le dezvăluie iubirea sa față de oameni într-un mod minunat, chiar lor, oameni umili și sărmani.

Vestea adusă de îngeri - devenită mai apoi vestea păstorilor – are o semnificație numai pentru acela care o aude și o primește; este o veste despre împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, despre intervenția divină care va schimba cursul istoriei. După ce au primit vestea cerească, păstorii „se duc în grabă” pentru ca să descopere ce s-a întâmplat și să vadă „evenimentul” (din grecescul „rhêma”, „cuvânt”, cu referire la ebraicul „dabar”, „cuvânt-eveniment”).

2. „Au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul, care era culcat în iesle”
În grota din Betleem se împlinea ce a fost vestit din vechime și totul era așa cum a spus îngerul. Păstorii privesc cu afecțiune spre „copilul culcat în iesle” și cred că el este semnul dat lor de Dumnezeu. Privind cu atenție, ei recunosc indiciile date lor de înger: totul era foarte simplu și sărăcăcios, iar copilul, neputincios, era îngrijit cu multă atenție de mama sa.

Cerul coborâse pe pământ și împărtășea aceeași sărăcie a păstorilor. În mod tainic, se împlinea în mijlocul lor promisiunea făcută odinioară de Dumnezeu: Gloria lui Dumnezeu era în fața lor, în persoana copilului mic și plăpând, neputincios și încredințat, în mâinile Mariei.

Noutatea din grota de la Betleem era mare și atât de importantă încât păstorii au vestit-o tuturor. Ei devin mesageri ai nașterii Mântuitorului, vestitori a tot ce au văzut și au crezut. Entuziasmați, povesteau tuturor ce li s-a întâmplat și îi invitau să vadă ceea ce Dumnezeu a împlinit în bunătatea și în iubirea sa de oameni. Cântecul îngerilor, auzit în acea noapte sfântă, devenise astfel și cântecul lor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință”.

3. „Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei”
Nețărmurita iubire de oameni a lui Dumnezeu este acum solidară cu toți, începând cu cei simpli și cu cei săraci, cu aceia pe care păstorii îi întâlnesc și cărora le povestesc totul. Vestea învăluită de taina misterului, despre gloria lui Dumnezeu coborâtă într-o grotă săracă, în brațele Mariei, îi cheamă pe toți oamenii la sărbătoarea comuniunii dintre cer și pământ. Principele păcii se întrupează și îndepărtează astfel orice distanță între Dumnezeu și oameni, și se lasă îmbrățișat.

Prin credință, fiecare om - purtător al imaginii lui Dumnezeu - poate să descopere în copilul Isus chipul lui Dumnezeu și să-l recunoască în el pe Mântuitorul venit între oameni.

În zorile zilei de Crăciun, lumina credinței îi ajută să vedem un copil culcat în iesle, învăluit de grija Mariei și a lui Iosif, pe Mesia cel mult așteptat. Acest eveniment unic - misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu - îi invită pe toți să creadă în cuvintele îngerului și ale păstorilor, și să vestească nașterea pruncului Isus.

Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
”Dumnezeule, care, prin fecioria roditoare a Mariei,
ai dăruit neamului omenesc bunurile mântuirii veșnice,
dă-ne, te rugăm, harul să simțim şi noi mijlocirea aceleia
prin care l-am primit pe Dătătorul vieții,
pe Isus Cristos, Fiul tău”.

Gândurile mele
În mod tainic, se împlinea în mijlocul păstorilor promisiunea făcută odinioară de Dumnezeu: Gloria lui Dumnezeu era în fața lor, în persoana copilului mic și plăpând, neputincios și încredințat, în mâinile Mariei.

Trimiteți un comentariu