joi, 15 iunie 2017

În dar să dați - Duminica a XI-a din Timpul de peste An (Anul A)


LE-A DAT PUTERE
„În dar să dați”
Ex 19,2-6; Ps 99; Rom 5,6-11; Mt 9,36-10,8

În timp ce fariseii nu pot să accepte
noutatea evangheliei,
Isus însuși străbate satele și cetățile
și le încredințează discipolilor săi
chiar misiunea sa:
a vesti prezența lui Dumnezeu
și a duce bucuria timpului mesianic
în fiecare casă și fiecărui o
m.



Contextul: discursul misionar
În versetele precedente, evanghelia ha prezentat vindecarea paraliticului și chemarea lui Matei. Și în timp ce fariseii pretind ca iubirea lui Dumnezeu să fie împărtășită numai celor drepți, Isus se așază la masă împreună cu păcătoșii și vameșii. Fariseii nu pot să înțeleagă faptul că Mesia nu a venit pentru cei drepți, ci pentru a din cei păcătoși copii ai lui Dumnezeu, iar unul dintre acești păcătoși este chiar Matei. Îndepărtându-se de de vechile scheme mintale, sociale și religioase, Isus introduce noutatea adusă de el, în contextul în care trăiește. Prin minunile pe care le face, trezește entuziasmul mulțimii, pe de o parte, și declanșează împotrivirea fariseilor, pe de altă parte. În acest context, Matei introduce discursul misionar – al doilea din totalul de cinci discursuri – subliniind, chiar în introducere, că discipolii nu are o misiune diferită de ce a Învățătorului său, și prezentând totodată numele și misiunea acestora.
Isus este Fiul Tatălui. El spune discipolilor să-și mărturisească credința în orice încercare.

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema chemării și a misiunii.
  • În prima lectură, autorul sacru prezintă sosirea israeliților la muntele sfânt și mesajul pe care Dumnezeu îl adresează lui Moise în întregului popor: „Voi veți fi partea mea dintre toate popoarele, căci al meu este tot pământul. Îmi veți fi o împărăție de preoți şi un popor sfânt”.
  • În a doua lectură, Paul evidențiază perspectiva escatologică a justificării și le spune romanilor: „Am fost reconciliați cu Dumnezeu prin moartea Fiului său”.
  • În evanghelie, Matei prezintă instituirea grupului celor doisprezece și trimiterea lor, subliniind câteva reguli date chiar de Isus: „Mergând, predicați, spunând: «S-a apropiat împărăția cerurilor». Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli! În dar ați primit, în dar să dați!”

Perspectiva: „secerișul este mare”, „cei doisprezece”, „în dar ați primit”

1. „Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt putini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul lui!”
Exista o legătură strânsă între așteptările oamenilor și activitatea misionară a lui Isus. Așteptând împlinirea timpului mesianic, fariseii, discipolii lui Ioan și iudeii credincioși posteau și își propuneau o viață plină de renunțări, cu scopul de a grăbi venirea lui Mesia și de a se pregăti pentru a-l primi. Asaltați de practici religioase, ei nu și-au dat seama că sosise timpul de sărbătoare, deoarece Mesia era deja în mijlocul lor. Era suficient să privească în jur și să citească semnele timpurilor.

Dar cum să-i faci pe farisei să înțeleagă noutatea pe care și ei o trăiau? Ce era de făcut pentru a recunoaște faptul că mirele era în mijlocul lor și că anunța tuturor vestea cea bună a evangheliei? Sosise, cu adevărat, momentul deslușirii semnelor timpului cu ochi noi și al schimbării „vaselor vechi și a hainelor”. În schemele vechi, cum ar fi putut să fie așezată noutatea mesianică? Faptele povesteau ceea ce nu se mai văzuse niciodată în Israel: femeia care pierdea sânge s-a vindecat, îndată ce Isus i-a vorbit, iar din necurată a devenit fiică; la atingerea Domnului, copila șefului sinagogii a revenit la viață; celor doi orbi, care îl urmau pe Isus strigând, li s-au deschis ochii, iar din omul mut, diavolii s-au îndepărtat, când s-a apropiat Domnul.

Faima minunilor sale s-a răspândit în toată regiunea, iar bolnavii și multă lume alergau la Isus pentru a-i asculta cuvintele și pentru a fi vindecați. În același timp, „străbătând satele și cetățile, Isus nu încetă să învețe în sinagogi și să vestească evanghelia Împărăției, vindecând orice boală și înlăturând orice neputință.

2. „Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputință”
Privind în jur, Isus descrie realitatea folosind o imagine din timpul profeților: „Mulțimile erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor”. Având în fața sa un popor dezorientat, lipsit de unitate și fără conducător, a luat decizia de a scoate persoanele din singurătate și de a le reda bucuria, deoarece totul era pregătit, iar secerișul, adică misiunea, nu putea să mai aștepte. În sfârșit, a sosit timpul misiunii, iar „secerișul” era cu adevărat mare.

În contextul noii misiuni, pentru prima dată, evanghelistul Matei prezintă grupul celor doisprezece discipoli. El descrie în același timp și chemarea lor, și misiunea lor, și subliniază cu insistență că vocația lor este aceea de a duce mai departe misiunea lui Isus: a vesti prezența lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, a vindeca orice boală și a îndepărta orice neputință.

3. „În dar ați primit, în dar să dați!”
Isus i-a trimis pe toți discipolii săi prin satele și cetățile lui Israel, și le-a dat sfaturi și reguli precise. Pentru el, ca Mesia, Poporul lui Israel era, desigur, poporul ales, iar acest fapt îi acorda o prioritate. În acest sens, evanghelia relatează faptul că Isus însuși a limitat misiunea sa la teritoriul lui Israel, neasumându-și misiunea de a merge pretutindeni, ci limitându-se să ducă la îndeplinire promisiunile făcute de Dumnezeu în vechime.

Urmând exemplul Învățătorului lor, discipolii vor duce mai departe misiunea încredințată. Înainte de toate, ei vor fi purtătorii iubirii lui Dumnezeu conaționalilor lor, oferindu-le în dar tot ceea ce au primit în dar de la Învățătorul lor. Și numai după înviere, urmând în toate cuvintele domnului, ei vor vesti fiecărui om noutatea absolută a evangheliei și vor observa cu sfințenie sfaturile cu privire la sărăcie, la vestirea clară și hotărâtă a cuvântului lui Dumnezeu și, nu în ultimul rând, cu privire la încrederea în prezența Domnului în mijlocul lor, în timp de prigoană și de pericol.

Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine,
ascultă cu bunătate rugăciunile noastre:
noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine:
dăruiește-ne pururi ajutorul harului tău,
pentru ca, împlinindu-ți poruncile,
să-ți fim plăcuți în gânduri şi în fapte.
Prin Domnul nostru Isus Cristos”.

Gândurile mele
Prezentând împreună chemarea și misiunea celor doisprezece discipoli, Matei a subliniat cu fermitate vocația lor, în calitate de continuatori ai misiunii lui Isus.
Urmând exemplul Învățătorului, discipolii vor duce mai departe misiunea încredințată: a vesti prezența lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, a vindeca orice boală și a îndepărta orice neputință.

Trimiteți un comentariu