luni, 31 iulie 2017

Pâine pentru toţi - Duminica a XVIII-a din Timpul de peste An (Anul A)

ÎNMULȚIREA PÂINILOR
„Pâine pentru toți”
Is 55,1-3; Ps 144; Rom 8,35.37-39; Mt 14,13-21

Evanghelia după Matei relatează
un eveniment plin de simboluri
și cu mari înțelesuri 
mesianice și euharistice:
înmulțirea pâinilor
În fața minunii, mulțimea a înțeles imediat
că Isus este Mesia cel așteptat,
cel care se îngrijește de bolnavi
şi are milă de sărmani.

Contextul: prima înmulțire a pâinilor
Isus se găsea în apropiere de Betsaida, înainte de sărbătoarea Paștelui. După ce a primit vestea că Ioan Botezătorul, verișorul său, a fost ucis de Irod, a decis să se retragă împreună cu discipolii săi în liniște și în rugăciune, într-un loc pustiu și izolat. Discipolilor întorși din misiune, dorea să le dea posibilitatea să se odihni și să-și povestească unii altora experiența dobândită. Totodată, cu scopul evitării unei posibile persecuții din partea lui Irod, Isus decise să se îndepărteze de intrigile cărturarilor și ale fariseilor. Acesta este contextul în care evanghelia menționează cum mulțimea continua să-l caute pe Isus și să meargă după el. Din faptele văzute și auzite, oamenii îl recunoșteau în Isus pe Mesia cel așteptat și îi aduceau la el pe cei bolnavi și nevoiași: au înțeles că îi era milă de ei și că îi vindeca pe toți. La lăsatul serii, Isus va înmulți cinci pâini și doi pești, potolind astfel foamea unei mulțimi imense.
Isus este Mesia cel așteptat. El vindecă pe cei bolnavi și dă pâine mulțimilor. 

La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema alianței și a imaginii lui Isus ca Mesia cel așteptat.
  • În prima lectură, autorul sacru îi invită pe cei însetați să ia apă, le spune să nu-și irosească banii pe ceea ce nu hrănește și insistă asupra reînnoirii alianței cu Domnul: „Plecați-vă urechea și veniți la mine! Ascultați şi și sufletele voastre vor trăi! Voi încheia cu voi o alianță veșnică, după bunătatea de neclintit față de David”. 
  • În a doua lectură, Paul le transmite creștinilor din Roma un mesaj plin de speranță, bazat pe iubirea infinită pe care Dumnezeu a manifestat-o în Isus Cristos: „Sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru”.
  • Evanghelia îl prezintă pe Isus urmat de o mulțime imensă, în deșert, unde îi vindecă pe bolnavi și dă pâine celor înfometați înmulțind cinci pâini și doi pești, iar apoi conclude: „Au mâncat toți și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline”.

Perspectiva: „cei bolnavi”, „a frânt pâinile”, „au mâncat toți și s-au săturat”

1. „Coborând, Isus a văzut o mare mulțime, i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii”
Isus plecase cu barca spre un loc izolat, deoarece simțea nevoia să stea în liniște, doar cu discipolii săi, care tocmai se întorseseră din misiune. Discipolul Matei notează în evanghelie că, chiar în acel timp - după ce discipolii lui Ioan Botezătorul îi adusese lui Isus vestea despre moartea învățătorului lor în închisoare din cauza răutății Irodiadei, soția lui Filip, fratele tetrarhului Irod - Isus s-a retras cu intenția de a preveni o posibilă persecuție. Așadar, Isus a urcat într-o barcă, dar nu a traversat lacul Genezaret, ci s-a retras într-un loc pustiu, în apropiere de Betsaida.

Aflând că Isus a plecat cu barca, mulțimea a mers de-a lungul lacului Genezaret și a ajuns înaintea lui în locul izolat spre care se îndrepta. La sosirea sa, Isus a găsit multe persoane venite din satele și cetățile din Galileea: când a văzut poporul adunat și pe bolnavii care i-au adus la el, imediat i s-a făcut milă, s-a îngrijit de ei și i-a vindecat pe cei neputincioși.

2. „Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor”
La lăsatul serii, Isus, discipolii și o mare mulțime de oameni se găseau încă în acel loc pustiu. După o zi întreagă de activitate, Învățătorul le-a cerut discipolilor să dea drumul mulțimilor ca să meargă prin sate și să-și cumpere de mâncare. Îngrijorați, discipolii și-au exprimat preocuparea pentru situația mulțimii, dar ce puteau să facă? Satele erau prea departe. Oare trebuiau să cumpere pâine pentru toți? Nu, nu puteau să abandoneze mulțimea, dar nici să le dea hrana necesară. Găsiseră doar cinci pâini și doi pești, dar ce ar fi putut să facă cu atât de puțin? Aveau înaintea lor foarte multe persoane și au înțeles că le era imposibil să găsească pâinea necesară pentru a oferi fiecăruia câte puțin.

Văzând situația delicată a mulțimii, dar și neputința discipolilor, Isus a poruncit ca mulțimea să se așeze pe iarbă: apoi, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor, iar discipolii le-au împărțit mulțimii. Isus a înmulțit puținul pe care îl aveau și a dat fiecăruia cât a voit: minunea înmulțirii schimbase astfel situația delicată într-o mare sărbătoare. 

3. „Au mâncat și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline”
Evanghelia a consemnat cu grijă detaliile semnificative ale acelei zile memorabile. Aproximativ cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii, au mâncat și s-au săturat din pâinile binecuvântate și din peștii înmulțiți. Mai mult, la sfârșit, au adunat douăsprezece coșuri pline cu bucăți de pâine. Toate aceste detalii aveau o semnificație deosebită, iar Matei știa foarte bine acest lucru: erau simboluri importante care se refereau la mană, la cele cinci cărți ale legii și la prepelițele din pustiu. De asemenea, simbolurile trimiteau la marea sărbătoare prelungită până noaptea târziu și la prima comunitate, mică și nesemnificativă, din Ierusalim: erau referințe directe la cele douăsprezece luni ale anului și la darul îmbelșugat, la cele douăsprezece triburi ale lui Israel și la cei doisprezece discipoli ai lui Isus.

Minunea înmulțirii pâinilor avea o tainică semnificație mesianică și euharistică. Relatând faptele, evanghelistul Matei mărturisea că, prin intermediul Isus, Mesia cel așteptat, Dumnezeu însuși a făcut ca omenirea să devină poporul său. Mai apoi, în cadrul Cinei de Taină, celebrată împreună cu discipolii, Isus însuși se va dărui ca adevărata pâine, pâinea vieții - darul trupului său oferit pentru toți oamenii. 

Pentru ca viața să fie trăită
„Fii alături, Doamne, de slujitorii tăi
și arată-le celor care te imploră bunătatea ta nemărginită;
ei sunt mândri să te recunoască drept Creator și Cârmuitor;
reînnoiește și păstrează în ei harul tău,
ca să-ți fie plăcuți pururi”.

Gândurile mele
Minunea înmulțirii pâinilor avea o tainică semnificație mesianică și euharistică: prin intermediul lui Mesia cel așteptat, Dumnezeu a făcut ca omenirea să devină poporul său, iar Isus s-a dăruit ca adevărata pâine, pâinea vieții - darul trupului său oferit pentru toți oamenii.
Trimiteți un comentariu